fotografii

Pentru cine e interesat si doritor de vizionarea unor fotografii experiment facute de mine, here you go, knock yourself out :)


A, si "La multi ani!", tati!!!!

intr-o sambata...de 6

Va recomand sa stati la caldurica cu un ceai in fata, cu o carte buna, asta daca n-aveti chef sa iesiti la aer. In cazul in care vremea frumoasa va imbie, patinoarul este intotdeauna o optiune perfect. Sau poate doar o plimbare in parc mana in mana. Noaptea o puteti petrece alaturi de prieteni, discutand, razand, jucand Mafia pana in zorii zilei urmatoare. Ah, ce noapte de pomina!

Nu va recomand (si trust me on this) sa mergeti cu autobuzul la noul Fashion Outlet de la iesirea din Bucuresti. NU! Nici macar daca stati in Militari, foarte aproape de iesirea cu pricina. In niciun caz. Riscati sa va pierdeti toata ziua intr-o statie de autobuz, aflandu-va in imposibilitatea de a va urca in orice mijloc de transport (sunt doar 2 autobuze care merg incolo, dintre care unul vine din ora in ora in cazul in care nu e trafic :D). Sambata asta a fost trafic. Si inca ce trafic! Am ajuns acasa pe la 6, in conditiile in care am plecat spre monumentul prostiei pe la 2 si-un pic si am dat o raita prin imensitatea aia fara rost o jumatate de ora. Restul? Ati ghicit! In autobuz si in statia de autobuz. La intoarcere am venit cu taxiul luat din fata de la Carrefour dupa ce am mers pe jos pe centura ca sa ajungem acolo, ca n-aveam nicio sansa in mii de ani sa ne urcam in 137. Asa e daca ai bun-simt si nu te arunci ca neamul prost in autobuz. All in all, va rog eu mult sa nu va duceti la porcaria aia de outlet. Nu merita!

do's and don'ts

din capitolul "ce va recomand si ce nu va recomand", pe care vreau sa-l incep chiar acum, am doua experiente de impartasit:

- va recomand sa luati la pas toate stradutele mai putin cunoscute din bucuresti (eu am inceput cu zona arthur verona - gradina icoanei), din mai multe motive: aveti ce vedea, aveti ocazia sa dati peste locuri superbe aproape necunoscute de restul lumii, peste fotografii inspirate lipite cu grija de geamurile unei cladiri vechi, chiar peste oameni din alte vremuri care va raspund cu un "saru-mana" cand le zambesti. ce v-ati putea dori mai mult? a, stiu. sa esuati in carturesti, unde sa goliti rafturile cu ceaiuri, neputandu-va hotari la care sa renuntati si pe care sa-l luati. asa m-am mai facut eu cu 4 ceaiuri ;))

- nu va recomand cu mare caldura sa mergeti la patria la film, cu alti 5 oameni in sala, in conditiile in care tot cinematograful pare parasit, de caldura cred ca n-au mai auzit de cand a fost premiera de la "lord of the rings II" si bufetul ala n-a mai dat miros de popcorn de ceva vreme. filmul a fost bunicel, mai ales ca eu sunt innebunita dupa paris.

uuuu aaaaaaaa oooooooo uuuuuuuuu

Incredibil! Am fost in seara asta la concertul De-Phazz de la TNB. Sincer, eu i-am ascultat prima oara in vara, cand am dat in Sibiu peste o melodie care mi-a ramas intiparita in minte. Nici acum nu m-am saturat de ea si datorita ei m-am si dus la concert, pentru ca restul melodiilor nu m-au dat pe spate in winamp. In primul rand m-a uimit numarul oamenilor veniti. Sala a fost plina si balcoanele aproape pline. Eu una, in ignoranta mea, ma gandeam ca n-o sa se inghesuie lumea la De-Phazz, o trupa ce se invarte in jurul jazzului. My bad! A fost full!

Au inceput bine. Ma gandeam chiar ca au inceput in forta, exact cu melodia care mi-a chinuit placut multe luni din viata. Am fost atat de incantata incat mi-am zis ca oricum ar fi concertul pana la sfarsit, eu macar o sa plec multumita de-acolo. Insa am ramas cu gura cascata cand am vazut continuarea. Toate melodiile, numai una si una. Suna extrem de diferit in concert, sau poate doar mi s-a parut, insa mi-au placut toate. Si mie rar mi se intampla sa-mi placa toate! Doamne!!!!!!! Va spun din toata inima ca oamenii astia au fost superbi, geniali, absolut incredibili!!!! Au atata forta in ei (mai ales tipul!!), au creat o atmosfera atat de frumoasa incat lumea s-a ridicat in picioare si toti am cantat, aplaudat, dansat cu ei pana la sfarsitul concertului. Au revenit de doua ori pe scena, pentru ca nu ne mai opream din aplaudat. Ma bucur din tot sufletul ca am mers la concertul asta si ca am avut ocazia sa vad o trupa excelenta la noi in tara, cu un public pe masura! BRAVO De-Phazz, felicitari oamenilor care incurajeaza acest gen de muzica savuroasa! Am fost toata numai un zambet!!!

Nu mai tin minte daca am mai pus clipul si mi-e lene sa verific. Here's De-Phazz cu True North:

stuck

o perioada am avut impresia ca am scapat de scenariul care mi-a acaparat multi ani. ei bine, nu. e tot acolo, asa cum a fost tot timpul. l-am constientizat si am sperat ca in timp, acceptandu-l, o sa-l si dizolv incetul cu incetul. insa a aparut din nou. cred ca depinde foarte mult de persoanele din jurul meu. s-a potolit o vreme cat n-a mai existat niciun alt magnetism in afara de cel exercitat de tine. a fost si este atat de puternic incat am crezut ca va face fata oricaror alte pasiuni. si acum...acum nu mai stiu. dorinta mea de a fi cu persoane pe care nu le pot avea a inceput iar sa creasca. am invatat sa o controlez, dar e tot acolo. si ma racaie. la propriu. ma zgarie cu unghii fine si-mi lasa dare rosiatice. e placut pana la un moment dat, cannot deny that, dar imi lasa un dor de mai mult. asta nu pot avea.

"...had a feeling that i belonged..."

in campanie

In an electoral e nasol. Evident nu pentru candidati. Asta nu. Ei isi pun fetele diabolice pe toti stalpii disponibili, pe toate panourile libere si mai putin libere, peeeeeeste tot, fac ori campanie, ori anticampanie, tot ce vrei si mai ales ce nu vrei. Nu fac discriminari de genul: copacul asta e viu, hai sa nu lipesc porcarii pe el, nu nu. Sau aia e curtea omului, hai sa nu-i invadez spatiul personal cu flyerele mele (de rahat oricum).
Pe mine una nu ma intereseaza campania lor. Nu vreau sa vad emisiuni electorale, afise, panouri, flyere, ziare gratuite si tot felul de alte idiotenii. Atunci de ce ma obligi tu pe mine sa-ti suport fata obosita chiar si la plasmele alea de la metrou? Stai putin. Eu la televizorul meu nu ma uit la nimic ce tine de campanie, pe strada evit pe cat posibil sa-mi ridic ochii din pamant ca sa nu-mi obosesc retina cu trandafiri rosii, portocalii, galbeni, roz, si tu vii sa-mi arunci in curte gunoaie, imi pui la metrou spoturi cu ce-mi doresc si ce merit si ma agasezi in fiecare zi cu minciuni.
O sa incep sa ma gandesc sa raman in tara asta sa votez atunci cand legea va fi aplicata. Adica daca in spatele casei mele un avocatel isi face bloc de 4 etaje cand are autorizatie de urbanism (nu de constructie, ca din-aia n-are deloc) pentru 2 etaje (ca na, asa e zona, de case, nu de mastodont roz), ma astept ca primaria sa aplice legea si sa nu-i dea autorizatie de constructie pentru 4 etaje (ca le-a facut deja, dom'le, ce sa-i mai facem), ci sa-l puna sa darame 2 (chiar daca legea spune ca in cazul in care nu primeste autorizatia de constructie este obligat sa aduca terenul la starea initiala - taman zero etaje, zero bloc, ca asa era inainte). Primaria ce-a facut dupa ce s-a depus sesizarea? A venit si i-a dat amendaaaaaaa. Buuunnn. L-a somat sa-si ia autorizatie, normal. Pe care tot primaria i-o da. El se duce frumos cu banutu si isi ia autorizatie. A mai facut-o, ca putin mai incolo pe strada are alt bloc. Ce face omu care a facut reclamatia? Se caca pe ea de tara, ca doar n-o sa ne ducem acuma toti la primarie sa dam mai multi bani ca sa se aplice legea. Ar fi o idee, dar sa fie totul filmat, sa stim si noi o treaba.
Concluzia? Eu nu mai vad ramasita de soare pe care o vedeam in spatele casei, gradina arata ca dupa construirea unui bloc de 4 etaje ai carui muncitori au aruncat tot ce era gunoi de la etajul 1,2,3, respectiv 4 direct langa bloc, cu tot praful si bucatile de tot felul de materiale la mine in gradina, pe gard, langa gard (nici asta nu se tine prea bine momentan). Mai putin praful, care a intrat peste tot in casa, normal, ca n-ar fi avut cum sa-l tina numai la ei.
Replica proprietarului mastondontului roz? "Ciocu mic, ca mi-ati facut la reclamatii....si lasa ca vin baietii sa curete gradina, facem noi si gardul".
Ce-mi spune mie asta? Ca daca vreau pot sa-i sparg in fiecare zi cate un geam atata timp cat la sfarsitul lunii ma duc si i le inlocuiesc pe toate.
Sper sa nu fie multi oameni ca el, care merg pe principiul:

"Quad non est in actis non est in mundo."

*Ceea ce nu este in acte nu este pe lume.

**Axioma juridica potrivit careia un lucru neconsemnat printr-un act este ca si inexistent

Asta are el ca motto pe site-ul lui. Ce ne spune noua asta? Ca pot sa fac orice mastodontului din spatele casei mele, ca doar nu exista. Bun, cheama politia ca i-a fost spart geamul unui imobil. Numai ca blocul asta nu exista in acte, deci nu exista punct. Pai ce-s eu? Om cu puteri paranormale? Sa fim seriosi.

Din pacate, la noi in tara ei cu ei, voi cu voi, si noi cu ce ne mai ramane. Asa ca singura mea sansa la dreptate este sa plec. Sau sa scap tara de coruptie. Ha Ha Ha. Totusi, daca as avea un plan, as incepe cu blocul astuia. As avea o mare satisfactie sa-si adune ochii din gramezile de moloz, caramida, lemne.

In alta ordine de idei, insa tot cu bataie lunga spre evenimentele de aseara, care m-au fortat sa scriu acest post, ce mi-as dori acum? Sa cumpar o ranga si sa iau la rand toate masinile parcate aiurea pe trotuar, pe pistele de biciclete (nu e problema mea ca n-aveti locuri de parcare. eu imi las masina acasa, iau metroul), in statiile ratb, astfel incat toti oamenii care se dau jos din autobuz nu au unde sa se duca, decat daca se urca la ei in masina si coboara pe partea cealalta, boii care blocheaza intersectia si pe urma tot ei fac gat ca tu traversezi pe trecerea de pietoni, pe verde! Si lista poate sa continue, vorba lu Super R. Da, ma simt mai bine

don't know why...

azi ascult norah jones. as vrea sa am aripi si sa nu fiu eu in viata mea. pentru cateva minute vreau sa fiu altcineva, sa strang o mana si sa am senzatia ca plutesc in infinit. sa stiu ca acolo e locul meu, ca mansarda aia e tot ce am nevoie si sa nu fiu eu. sa nu fiu eu cea care raneste, cea care vrea sa fuga si cea care isi pune in tine toate visele, toate povestile cu printi si feti frumosi. doar pentru ca tu esti altcineva. esti alta persoana decat cea care ma strange de mana in fiecare zi. asa mi-e mie mult mai usor sa gasesc necunoscuti in care sa pun bucatele mici din mine in speranta ca acele bucatele se vor dovedi a fi adevarate. asa functionez. ma hranesc cu roluri si pasiuni trecatoare. si cat de mult imi place la teatru. aseara a fost superb. au fost tineri energici pregatiti pentru scena si pentru viata ce se contureaza incetul cu incetul in jurul ei. uneori am un sentiment de tristete, insa imi dau seama ca e numai din egoism. poate eu te-as vrea mai aproape, poate as vrea sa te vad mai des, sa-ti vorbesc si sa-mi vorbesti. imi ramane gandul uneori blocat pe acoperisul ala inalt, la toate stelele si la toti pescarusii care nu si-au gasit marea, insa il adun usor, il sprijin de un alt gand in care totul e asa cum imi doresc acum si ii e bine. ma intreb si eu cum...

pozne

Sarlota de pere - credeti-ma, n-ati mancat ceva mai bun! Bine, n-am mancat eu ceva mai bun! Poate doar moelleux au chocolat, insa la ala n-am poza de comparatie :) Doar gustul care mi-a ramas in amintitre drept un adevarat rascolitar al papilelor gustative.



Un apus la Oceanul Atlantic, cel mai frumos apus pe care ochii mi-au dat sa-l vad. Mai ales ca soarele se topea incet incet in apa. Dreamy...


Urme frumos conturate in nisipul fin, dupa cum v-at dat seama si singuri.


Didi in cautarea oceanului ;))


Didi analizand arhitectura bisericii din Verdon sur Mer. Preocupata fiinta, va zic!

ce-am mai facut

sunt multe de spus. e si normal, ca n-am mai scris de aproape o mica vesnicie. intre timp, am fost in franta. mi-a placut la nebunie. eu ador franta, este tara la care visez cu ochii deschisi ori de cate ori am ocazia si, asa cum era de asteptat, aceasta noua vizita din vara mi-a confirmat toate dorintele de a ajunge candva sa locuiesc in paris, sa-mi petrec vacantele in verdon sur mer, la ocean, acolo unde-mi sta mie cel mai bine. e drept, mi-am schimbat locul preferat de relaxare. pana acum a fost coasta de azur, cannes, zona aia de high class la care multi viseaza si putini ajung sa o cunoasca. insa acest coltisor de rai de la oceanul atlantic, micul orasel cu port si plaje imense, pustii m-a rapit cu totul si nici prin gand nu-mi mai trece sa vad cannes-ul in fiecare clipa de liniste. e atat de frumos si pasnic verdonul, cu ocean, estuar, piste pentru biciclete prin padure, vant rece si umezeala, ploaie torentiala in miez de noapte...si v-am spus de pistele alea de biciclete prin padure?!?!?!?! asta e adevarata relaxare. sa faci in fiecare zi cel putin 10-15 km cu bicicleta, sa stai in frig pe plaja cu sudoku in brate (da, asta e marea descoperire a verii), sa asculti valurile in departare, sa te uiti la copii zgubilitici care n-au nici cea mai mica grija, sa alergi pe plaja pana te dor picioarele si nu mai ai suflu, ca intr-un final sa te lasi dusa de valuri reci spre departari necunoscute. da...a fost tare frumos!!! de-abia astept sa ma intorc acolo. de obicei cand plec in vacanta undeva sunt constienta ca este foarte posibil sa nu ma mai intorc niciodata acolo, ca atunci este sansa mea sa profit de tot ce-mi ofera acel loc. insa in verdon sur mer stiu sigur ca ma voi intoarce. am eu convingerea asta, ce sa-i fac!

aaaaaa, am uitat sa zic de inghetata!!!! cea mai buna inghetata pe care am mancat-o vreodata! toate aromele, pentru toate gusturile, numai in port. cand ajungi acolo si te vezi cu inghetata in mana mai ai de facut un singur lucru: sa-ti alegi o bancuta in forma de motor de barca si sa legumesti acolo pana s-a terminat si inghetata, si visarea in care te-a adancit.

la capitolul mancare....tot in port gasiti oferta cea mai buna. Le Bistro du Port este genial. de la chelneri/chelnerite care ne-au retinut atat fetele, cat si ce-am comandat inca din prima seara in care am poposit la ei, pana la bucatarul vesel cu fata de irlandez care trecea pe la mese si intreba pe fiecare in parte daca e buna mancarea. doamne, pe cuvantul meu daca am vazut asa ceva! remarcabil! si ce sa zic...mancarea a fost sublima. expresia aia cu "te lingi pe degete" e saraca, insa exact asta iti venea sa faci. si sa mai ceri o portie, desi erai plin pana la refuz! salivez numai cand ma gandesc ce salate bune facea omul ala, foie gras, ton in toate felurile, insa piesa de rezistenta....scoicile!!!! un morman de scoici cum n-am mai vazut in viata mea! si buneeeeee...de numa. the good days...de-abia astept sa ma intorc! candva

in zilele urmatoare:

• cum sa va infranati dorinta de a va zugravi singuri camera
• nesimtitul din spatele casei mele care-si face bloc de 4 etaje in zona de case (da, ca el are c***e mai mari ca restu', na!)
  

introducing Conu Alecu

copywright: Andra Buzila (da, asta sunt eu!)

sublim

genial mi se pare prea putin. superb parca e banal. asa ca am ales sublim. cam asa a fost concertul de aseara. m-au incantat si descantat, am avut fiori pe sira spinarii si in tot corpul de la primele batai simtite fix acolo unde trebuie, beaturi venite parca de undeva de departe si totusi, atat de aproape, la doar cativa metri de mainile mele care zburau linistite fara nici cea mai mica urma de grija prin aer. tot spectacolul la care am fost martor tacut aseara nu se compara cu inregistrarea asta din Glastonbury, insa am vrut sa pun varianta de concert. ah, si luminile, stelutele, apa clipocind pe fundal... a facut experienta cu atat mai placuta!




nu m-am putut abtine! am mai pus un clip. sunt unele lucruri care nu pot fi spuse, doar traite. am trecut de la o stare la alta, de la batai de inima in ritmul tobelor, de la imagini atent conturate de un simplu acord, de la urme de nori de praf la intoarcere spre oameni si energia lor adunata la un loc. ma bucur ca exista oameni atat de frumosi care se intampla sa asculte muzica buna. pentru voi!

p.s.: al doilea clip e chiar de la concertul de aseara de la noi

cuvantare

uneori sun la un numar. poate stiu dinainte sa apas pe butonul verde ca ecourile telefonului meu vor ramane simple ecouri. simple...asa le vad eu. insa nu am de unde sa stiu cum apar pe ecranul celuilalt telefon. poate sunt stelute naucitoare ce se zbantuie pe micul ecran determinand imposibilitatea ta de a apasa la randul tau un buton verde. dar eu sun. sun pentru ca sunt egoista si am nevoie de o voce noua care sa-mi distraga atentia de la propria-mi voce. of, vocea mea, care nu e de fapt niciodata doar a mea, care e mereu incarcata de alte voci ce vin usor usor din spate si ma prind in jocul lor pervers. nici nu stiu cand am inceput sa am vocea mamei. sau pe-a ta, tata. ma iau prin surprindere mereu si mereu in panze de paianjen intortocheate. un scenarui interminabil in care eu ma privesc cu un ochi critic de langa mine. surprind cu coada ochiului fraze nelalocul lor, pline de metafore straine si incerc sa le apuc mai bine, sa le tin cat mai strans la piept, sa le constrang sa intre in fiinta mea si sa-mi apartina. tot ce iese este un fals original pe alocuri, bucatele frante din vietile altora lipite stangaci in viata mea dulce-amaruie. imi vreau puzzle-ul inapoi, vreau sa-mi fac singura piesele si sa invat cum sa le potrivesc. stiu ca intelegeti asta la fel de bine cum stiu si ca uneori iubirea te impiedica sa-ti lasi puiul sa creasca. ce paradox real.

sh

If I were a swan, I'd be gone.
If I were a train, I'd be late.
And if I were a good man,
I'd talk with you
More often than I do.

If I were to sleep, I could dream.
If I were afraid, I could hide.
If I go insane, please don't put
Your wires in my brain.

If I were the moon, I'd be cool.
If I were a rule, I would bend.
If I were a good man, I'd understand
The spaces between friends.

If I were alone, I would cry.
And if I were with you, I'd be home and dry.
And if I go insane,
Will you still let me join in with the game?

If I were a swan, I'd be gone.
If I were a train, I'd be late again.
If I were a good man,
I'd talk with you
More often than I do.

cand stii?

• cand stai bosumflata toata ziua din motive prostesti care n-au legatura cu tine
• cand nu stergi cursuri care nu-s ale tale cu gandul ca poate ii vor mai fi de folos
• cand tii in mana ta o mana calda fara sa-ti pui intrebari de genul "oare ce crede? ce vrea? ce simte?"
• cand doar te bucuri de cele mai placute emotii
• cand esti tu si el e inca langa tine
• cand ai o lacrima in coltul ochiului in anumite momente, la susurul anumitor melodii sau in urma unui val

stiu, sunt fata, asta e

missed me

plimbandu-mi ochii pe versurile acestei melodii, cu sunet surd in fundal, am incercat sa ma hotarasc ce strofa sa aleg. o strofa ce reprezinta starea mea de spirit. lesne de inteles ca nu am putut sa iau o decizie, asa ca am pus toata melodia. dar am incercat, zau ca am incercat!

missed me missed me now you've got to kiss me
if you kiss me mister i might tell my sister
if i tell her mister she might tell my mother and my
mother, mister, just might tell my father and my father
mister he won't be too happy and he'll have his lawyer
come up from the city and arrest you mister
so i wouldnt miss me if you get me, mister, see?

missed me missed me now you've got to kiss me
if you kiss me mister you must think im pretty
if you think so mister you must want to fuck me
if you fuck me mister it must mean you love me
if you love me mister you would never leave me
it's as simple as can be!

missed me missed me now you've got to kiss me
if you miss me mister why do you keep leaving
if you trick me mister i will make you suffer
and they'll get you mister put you in the slammer and forget
you mister then i think you'll miss me won't you miss me
won't you miss me

missed me missed me now you've got to kiss me
if you kiss me mister take responsibility
i'm fragile mister just like any girl would be
and so misunderstood (so treat me delicately!)

missed me missed me now you've gone and done it
hope you're happy in the county penitentiary
it serves you right for kissing little girls but i will visit if you miss me
do you miss me? MISS ME??
how's the food they feed you??
do you miss me
will you kiss me through the window?
do you MISS ME? MISS ME??!!
will they ever let you go???
i miss my mister so!!!!

mmmmmmm

ma plimbam acum in pauza meciului in cautare de alte posturi care sa-mi ofere ceva interesant. dupa cateva incercari esuate lamentabil cu stirile, unde oprescu era cand in sus, cand in jos, saltat de sclavii aia mici care spera sa primeasca si ei acuma o aprobare pentru o casutza acolo, o vilisoara daca nu e cu banat, agarici din astia care se lipesc de tine si de al de te sustine. iliescu in cazul de fata. tarfe ordinare ale politicii. daca stau sa ma gandesc mai bine, nici nu exista alte curve carora sa le poti spune ca-s ordinare. asta e. revenind, ma plimbam eu pe butoanele telecomenzii si dau peste un film. habar n-am ce film, nici nu ma obosesc sa caut intr-un program. tot ce vad este razboi si joseph fiennes. si in momentul in care a aparut am avut o revelatie! omul asta e perfect pentru teatru. sincer, nu pot spune asta despre multi actori. eu nu-mi pot imagina multi actori, buni in filme de altfel, jucand piese de teatru pe o scena prafuita, cu decor antic, simtind si transmitand cu fiori tot ce joaca. asta e un actor care striga din toate privirile si gesturile ca pe scena s-ar simti in largul lui si i-ar face pe toti spectatorii inmarmuriti sa lase o lacrima in sala sau un zambet incruntat. poate mi se trage de la "shakespeare in love" acest simtamant, dar tind sa ma incred in el si sper sa apuc vreodata printr-o minune sa-mi confirm intuitia :) este expresiv, are o privire de milioane si mie una tare mi-a placut de el intr-un film bolnav al carui nume imi scapa acuma, poate ma ajutati. it involved hot sex scenes cu esarfe care o sugrumau pe tipa :D

anything but

cum spuneam intr-un post anterior, mi-am propus sa fac o lista deschisa a tuturor activitatilor pe care le fac eu, un om obisnuit, in locul celor care se presupune ca ar trebui sa le fac. pana la urma, cine spune ca TREBUIE sa faci ceva si nu ceea ce-ti place? le-am numit, ilustrativ, activitati substitut.

- scris, citit, organizat haine, ciorapi, chiloti - orice, numai invatat pentru licenta nu
- fumat, baut, dat din toate membrele care se balangane si pot fi bataite - in loc sa sari pe oricine altcineva care nu raspunde la numele de "prieten actual"
- filme, documentare, national geographic, toate discovery-urile posibile, lupte virtuale intre marele urs polar si o morsa ca sa vezi cine castiga, chiar corectarea licentei, ORICE - in loc sa inveti pentru examen
- consumarea agresivitatii mancand carne - in loc de spus lucrurilor pe nume. sau...stati un pic, imi era pofta, am mancat carne. asta e o activitate placuta, poate sa nu fie de substitut. chiar si freud zicea ca uneori un trabuc este DOAR un trabuc. io zic sa-l ascultam :D

presimt ca in aceasta categorie de substitute for anything vor mai urma posturi

orgasme mici

pare-se ca vin massive attack in bucuresti, pe 2 august. numai la citirea vestii mi s-a furnicat toata pielea, am simtit fiori reci numai la gandul ca o sa ascult live melodii pe care le traiesc intr-un mare fel. need i say moooore? daca se va adeveri vestea o sa fie orgasme mici, dar dese :P

.

never forget yourself

cand nu

am observat ca atunci cand imi doresc foarte mult ceva toata fiinta mea este indreptata numai spre acel lucru si ma simt atat de neputincioasa in momentul in care nu se intampla, incat ma ia cu stari depresive. se pare ca oricat as incerca eu sa transmit un mesaj, telepatic nu-mi iese sub nicio forma. varianta adaptativa, hranitoare ar fi sa spun ce simt, ce am nevoie, ce ma deranjeaza, fara sa ma tot ascund, sa incerc sa pedepsesc, avand impresia ca daca eu fac ceva ce pe mine m-ar deranja la culme, tot asta il va deranja si pe celalalt. ei bine, nu. ajung sa-mi fac rau tot mie, fara ca celuilalt sa-i pese cat de putin de cum ma simt eu. DE-ASTA AR FI DE PREFERAT SA VORBEESC, SA SPUN CE MA SACAIE, SA NU TIN TOTUL IN MINE CA TAMPA!!! da mi-e greu. pentru ca stiu ca si tu ai nevoie si nevoia de spatiu o resimt si eu din cand in cand, asa ca te inteleg. mi-ar fi placut totusi sa fii aici aseara. atunci, nu altcandva. nu in seara asta. atunci aveam nevoie. dar n-am spus asta, n-am exprimat clar ce-mi doream. m-am gandit ca vrei sa mai stai si singur, iar acuma sunt o ipocrita pentru ca incerc sa te fac sa te simti vinovat pt asta. nu-mi pot asuma decizia tacerii si asta imi iese acum prin toti porii

kitty

e clar! weekendul asta am ramas singura acasa. fiind frumos afara si anuntandu-se vreme buna peste tot, ai mei au decis sa-si satisfaca din nou pofta de relaxare si pescuit plecand in delta. zis si facut! sor-mea, mare amatoare de piele rumenita si-a luat si ea bocceluta si dusi au fost cu totii. iar eu, cum numai de relaxare nu-mi ardea, examenul de licenta batand la usa, am decis ca e mai bine sa ma turmentez singura in ditamai casa cu scheme si planuri in fata.

ziua 1:

dupa ce ai mei au plecat fara sa-mi spuna nimic, am decis sa-mi fac curat in camera, desi imi propusesem sa realizez the great change of look cu ordine, curatenie si zugravit abia dupa licenta. e, am inceput cu pasi mici, ca sa nu para extrem de istovitoare sarcina finala. si ce mi-am zis? daca tot m-am apucat sa smotruiesc camera mea, sa fac in toata casa, ca n-o fi foc. e, a cam fost, ca s-a lasat cu glezna umflata si istovire crunta. trecand si peste aceste mici inconveniente, m-am pus in patutul meu si da-i si citeste amaratele alea de carti, rezumate, alte carti...

ziua 2:

trezit tarziu, dupa ce ne-am culcat spre dimineata intr-o incercare esuata de a ne uita la un film, patutul proaspat schimbat dovedindu-se a fi prea atragator ca sa mai observam orice altceva in jur. am legumit in fata televizorului pana la pranz, cand m-am urnit spre eternele continuturi zlatiene. cum de pe la amiaza am ramas singura cuc, fara prietenul aferent care sa-mi suporte toanele de dinainte de examen, m-am apucat de prima recapitulare planuita. si-a mers destul de bine, avand in vedere faptul ca am stat afara, in balansoar, cu cainele somnoros visand la oase enorme si bucati de branza numai pentru ea. m-am infruptat cu zmeura, visine, orice numai sa mearga mai bine invatatul. de-as putea acum sa recreez si la examen contextul asta...dar ma indoiesc ca o sa ma lase cu un caine sforaitor in sala.

ziua 3:

dupa inca o incercare esuata de a vedea pana la sfarsit un film care-mi place foarte mult, dar care se tot bate cu oboseala mea crunta din ultimele zile, astazi m-am trezit singura. am adormit singura si m-am trezit tot asa, fara doar si poate. ce pot sa zic...e nasol. nu-mi place. si atribui aceasta stare faptului ca sunt stresata cu prostia asta de examen, ca altfel eu imi imaginez ca o sa ma simt foarte bine stand singura, in casa mea, cu vasele mele nespalate, cu hainele mele murdare sau doar necalcate, eu cu mine. insa pentru siguranta, o sa-mi iau o matza sa-mi tina de urat. just to be on the safe side, ca singuratatea pare sa ma debusoleze. eu sunt animal social!

ice breaker

zilele trecute, in ciuda incercarilor asidue de a-mi mentine atentia concentrata numai pe invatatul pentru licenta, mintea mi-a fugit prin alte parti. si ma intrebam ce s-ar intampla daca n-am mai manca nimic sarat, niciun pic de saruri, absolut deloc? oare lacrimile noastre ar mai fi sarate?

fix

ma surpind uneori uitandu-ma la tine cand tu nu ma privesti. ma vad in oglinda mintii si observ ca am ochi tristi, ochi nepasatori, uneori chiar iubitori, dar directia lor este fara doar si poate aceeasi: spre tine. cateodata doar ma gandesc la asta, fara sa se fi intamplat cu adevarat. sau...?

in alta ordine de idei, am inceput sa-mi simt pulsul in picioare si fierbinteala in dosul capului. la inceput mi s-a parut un semn bun, ca-ncep vezi doamne sa se miste rotitele si produc ceva conexiuni neuronale. insa odata cu trecerea timpului si cu imposibilitatea stocarii informatiei zlatiene, incep sa-mi pun intrebari serioase. daca am vreo tumoare care creste exponential cu cantitatea de informatie pe care o ingurgitez zi de zi? in cazul asta, un lucru e sigur! daca tin la sanatatea mea fizica, voi da cartile la o parte si ma voi relaxa. nimic nu se compara cu un balansoar verde in adierea vanticelului caldut de vara, cu miros de tei de jur imprejur si un ceai rece la discretie...

midnight jumbo snack

Se vede treaba ca sunt ne...scrisa (nu va ganditi la prostii). probabil in lipsa unei fiinte reale care sa-mi asculte aberatiile ma multumesc si cu randuri virtuale scrise cu ajutprul unei tastaturi ale carei baterii incep sa se sfarseasca (slava ei, ca m-a tinut si pana acuma). ei, asa e mai nou. nu-ti ajunge bateria nici sa mai dai un enter, un click, o floare la o fata.

Revenind la motivul periplului meu din blog in blog, am tot citit posturi amuzante, dulci-amarui, realiste, cu iz de resemnare si mi-am obosit ochisorii. credeati ca asta ma va opri? nici pe departe! eu inaintez asa cum zlate transcende fara doar si poate in scumpa noastra facultate, si cum crezi c-ai scapat de el, pac! te loveste cu un mecanism cognitiv peste ochii si-asa obositi de alte activitati...mi-am pus ochelarii de babutza moderna si avansez printre luni, printre zile, printre idei si aberatii. some people still have a point, spre bucuria mea si a increderii mele nestirbite in ceea ce este si ce poate deveni omul, maimutza asta ghidata de gandacei mai mari. de-aia de balegar de cele mai multe ori. si se pare ca aceasta minunata activitate de substitut accelereaza nu numai zbenguiala neuronilor, ci si toti acizii care se plimba voiosi prin stomacul meu. ce vreau sa spun cu o subtilitate inutila? ca mi-e foame si cum de obicei imi fac un plan bine pus la punct inainte de a ma urni pana la bucatarie, execut acum o scurta inventariere mentala a minunatiilor care se perinda prin frigiderul familial. desi as prefera sa nu fie nimic care sa se poata perinda pe-acolo, frigiderul fiind pentru mine ceva sacru. gata cu vorba, sa trecem la actiune!

Si ca sa folosesc blogul si pe post de ata rosie legata de un deget ca sa nu uit ceva, note to myself: activitati substitut intr-un post viitor

violet

Was a long and dark December
From the rooftops i remember
There was snow
White snow

o noua mica obsesie. imagini clare sau confuze, intrebari recurente, nestavilite, nelinistite, raspunsuri fericite, cu zambete, zece, cu "what the world needs now is love", somn usor, dulce, gol si gust de capsuni. asta e un weekend frumos, cu soare si ploaie, impletite in incruntari trecatoare.

Clearly I remember
From the windows they were watching
While we froze down below

When the future's architectured
By a carnival of idiots on show
You'd better lie low

If you love me
Won't you let me know?

de la "if i told you that i love you, you might think there's something wrong" am alunecat usor la o intelegere tacita, o stabilizare in plan emotional, pe alocuri cu mici izbucniri nervoase nespuse. balanta se echilibreaza pana la urma.

Was a long and dark December
When the banks became cathedrals
And the fog
Became God

Priests clutched onto bibles
Hollowed out to fit their rifles
And the cross was held aloft

Bury me in armor
When I'm dead and hit the ground
A love back home unfolds

If you love me
Won't you let me know?


I don't want to be a soldier
That a captain of some sinking ship
Would stow, far below

So if you love me
Why'd you let me go?

I took my love down to violet hill
There we sat in snow
All that time she was silent still

So if you love me
Won't you let me know?

If you love me,
Won't you let me know?

si-uite asa, cu noi cunostinte care in 4 ani au parut invizibile, exersam telepatia, zambetul tamp, rasul cu gura pana la urechi la ore mici de tot, bloguim, suntem moderni pentru ca asa se cere. s-a dus "trendul" scrisorilor incondeiate in stilou cu penita subtire, al jurnalelor inlacrimate in care te descarci atat de bine apasand cu creionul pe pagina alba...au venit vremuri moderne, uneori frustrante, insotite de melodii cu mesaj care rasuna in mintea omului mult timp dupa ce le-a ascultat. asa sunt eu, am mici mari obsesii si visez la zapada cand valurile imi bat la usa