mmmmmmm

ma plimbam acum in pauza meciului in cautare de alte posturi care sa-mi ofere ceva interesant. dupa cateva incercari esuate lamentabil cu stirile, unde oprescu era cand in sus, cand in jos, saltat de sclavii aia mici care spera sa primeasca si ei acuma o aprobare pentru o casutza acolo, o vilisoara daca nu e cu banat, agarici din astia care se lipesc de tine si de al de te sustine. iliescu in cazul de fata. tarfe ordinare ale politicii. daca stau sa ma gandesc mai bine, nici nu exista alte curve carora sa le poti spune ca-s ordinare. asta e. revenind, ma plimbam eu pe butoanele telecomenzii si dau peste un film. habar n-am ce film, nici nu ma obosesc sa caut intr-un program. tot ce vad este razboi si joseph fiennes. si in momentul in care a aparut am avut o revelatie! omul asta e perfect pentru teatru. sincer, nu pot spune asta despre multi actori. eu nu-mi pot imagina multi actori, buni in filme de altfel, jucand piese de teatru pe o scena prafuita, cu decor antic, simtind si transmitand cu fiori tot ce joaca. asta e un actor care striga din toate privirile si gesturile ca pe scena s-ar simti in largul lui si i-ar face pe toti spectatorii inmarmuriti sa lase o lacrima in sala sau un zambet incruntat. poate mi se trage de la "shakespeare in love" acest simtamant, dar tind sa ma incred in el si sper sa apuc vreodata printr-o minune sa-mi confirm intuitia :) este expresiv, are o privire de milioane si mie una tare mi-a placut de el intr-un film bolnav al carui nume imi scapa acuma, poate ma ajutati. it involved hot sex scenes cu esarfe care o sugrumau pe tipa :D

anything but

cum spuneam intr-un post anterior, mi-am propus sa fac o lista deschisa a tuturor activitatilor pe care le fac eu, un om obisnuit, in locul celor care se presupune ca ar trebui sa le fac. pana la urma, cine spune ca TREBUIE sa faci ceva si nu ceea ce-ti place? le-am numit, ilustrativ, activitati substitut.

- scris, citit, organizat haine, ciorapi, chiloti - orice, numai invatat pentru licenta nu
- fumat, baut, dat din toate membrele care se balangane si pot fi bataite - in loc sa sari pe oricine altcineva care nu raspunde la numele de "prieten actual"
- filme, documentare, national geographic, toate discovery-urile posibile, lupte virtuale intre marele urs polar si o morsa ca sa vezi cine castiga, chiar corectarea licentei, ORICE - in loc sa inveti pentru examen
- consumarea agresivitatii mancand carne - in loc de spus lucrurilor pe nume. sau...stati un pic, imi era pofta, am mancat carne. asta e o activitate placuta, poate sa nu fie de substitut. chiar si freud zicea ca uneori un trabuc este DOAR un trabuc. io zic sa-l ascultam :D

presimt ca in aceasta categorie de substitute for anything vor mai urma posturi

orgasme mici

pare-se ca vin massive attack in bucuresti, pe 2 august. numai la citirea vestii mi s-a furnicat toata pielea, am simtit fiori reci numai la gandul ca o sa ascult live melodii pe care le traiesc intr-un mare fel. need i say moooore? daca se va adeveri vestea o sa fie orgasme mici, dar dese :P

.

never forget yourself

cand nu

am observat ca atunci cand imi doresc foarte mult ceva toata fiinta mea este indreptata numai spre acel lucru si ma simt atat de neputincioasa in momentul in care nu se intampla, incat ma ia cu stari depresive. se pare ca oricat as incerca eu sa transmit un mesaj, telepatic nu-mi iese sub nicio forma. varianta adaptativa, hranitoare ar fi sa spun ce simt, ce am nevoie, ce ma deranjeaza, fara sa ma tot ascund, sa incerc sa pedepsesc, avand impresia ca daca eu fac ceva ce pe mine m-ar deranja la culme, tot asta il va deranja si pe celalalt. ei bine, nu. ajung sa-mi fac rau tot mie, fara ca celuilalt sa-i pese cat de putin de cum ma simt eu. DE-ASTA AR FI DE PREFERAT SA VORBEESC, SA SPUN CE MA SACAIE, SA NU TIN TOTUL IN MINE CA TAMPA!!! da mi-e greu. pentru ca stiu ca si tu ai nevoie si nevoia de spatiu o resimt si eu din cand in cand, asa ca te inteleg. mi-ar fi placut totusi sa fii aici aseara. atunci, nu altcandva. nu in seara asta. atunci aveam nevoie. dar n-am spus asta, n-am exprimat clar ce-mi doream. m-am gandit ca vrei sa mai stai si singur, iar acuma sunt o ipocrita pentru ca incerc sa te fac sa te simti vinovat pt asta. nu-mi pot asuma decizia tacerii si asta imi iese acum prin toti porii

kitty

e clar! weekendul asta am ramas singura acasa. fiind frumos afara si anuntandu-se vreme buna peste tot, ai mei au decis sa-si satisfaca din nou pofta de relaxare si pescuit plecand in delta. zis si facut! sor-mea, mare amatoare de piele rumenita si-a luat si ea bocceluta si dusi au fost cu totii. iar eu, cum numai de relaxare nu-mi ardea, examenul de licenta batand la usa, am decis ca e mai bine sa ma turmentez singura in ditamai casa cu scheme si planuri in fata.

ziua 1:

dupa ce ai mei au plecat fara sa-mi spuna nimic, am decis sa-mi fac curat in camera, desi imi propusesem sa realizez the great change of look cu ordine, curatenie si zugravit abia dupa licenta. e, am inceput cu pasi mici, ca sa nu para extrem de istovitoare sarcina finala. si ce mi-am zis? daca tot m-am apucat sa smotruiesc camera mea, sa fac in toata casa, ca n-o fi foc. e, a cam fost, ca s-a lasat cu glezna umflata si istovire crunta. trecand si peste aceste mici inconveniente, m-am pus in patutul meu si da-i si citeste amaratele alea de carti, rezumate, alte carti...

ziua 2:

trezit tarziu, dupa ce ne-am culcat spre dimineata intr-o incercare esuata de a ne uita la un film, patutul proaspat schimbat dovedindu-se a fi prea atragator ca sa mai observam orice altceva in jur. am legumit in fata televizorului pana la pranz, cand m-am urnit spre eternele continuturi zlatiene. cum de pe la amiaza am ramas singura cuc, fara prietenul aferent care sa-mi suporte toanele de dinainte de examen, m-am apucat de prima recapitulare planuita. si-a mers destul de bine, avand in vedere faptul ca am stat afara, in balansoar, cu cainele somnoros visand la oase enorme si bucati de branza numai pentru ea. m-am infruptat cu zmeura, visine, orice numai sa mearga mai bine invatatul. de-as putea acum sa recreez si la examen contextul asta...dar ma indoiesc ca o sa ma lase cu un caine sforaitor in sala.

ziua 3:

dupa inca o incercare esuata de a vedea pana la sfarsit un film care-mi place foarte mult, dar care se tot bate cu oboseala mea crunta din ultimele zile, astazi m-am trezit singura. am adormit singura si m-am trezit tot asa, fara doar si poate. ce pot sa zic...e nasol. nu-mi place. si atribui aceasta stare faptului ca sunt stresata cu prostia asta de examen, ca altfel eu imi imaginez ca o sa ma simt foarte bine stand singura, in casa mea, cu vasele mele nespalate, cu hainele mele murdare sau doar necalcate, eu cu mine. insa pentru siguranta, o sa-mi iau o matza sa-mi tina de urat. just to be on the safe side, ca singuratatea pare sa ma debusoleze. eu sunt animal social!

ice breaker

zilele trecute, in ciuda incercarilor asidue de a-mi mentine atentia concentrata numai pe invatatul pentru licenta, mintea mi-a fugit prin alte parti. si ma intrebam ce s-ar intampla daca n-am mai manca nimic sarat, niciun pic de saruri, absolut deloc? oare lacrimile noastre ar mai fi sarate?

fix

ma surpind uneori uitandu-ma la tine cand tu nu ma privesti. ma vad in oglinda mintii si observ ca am ochi tristi, ochi nepasatori, uneori chiar iubitori, dar directia lor este fara doar si poate aceeasi: spre tine. cateodata doar ma gandesc la asta, fara sa se fi intamplat cu adevarat. sau...?

in alta ordine de idei, am inceput sa-mi simt pulsul in picioare si fierbinteala in dosul capului. la inceput mi s-a parut un semn bun, ca-ncep vezi doamne sa se miste rotitele si produc ceva conexiuni neuronale. insa odata cu trecerea timpului si cu imposibilitatea stocarii informatiei zlatiene, incep sa-mi pun intrebari serioase. daca am vreo tumoare care creste exponential cu cantitatea de informatie pe care o ingurgitez zi de zi? in cazul asta, un lucru e sigur! daca tin la sanatatea mea fizica, voi da cartile la o parte si ma voi relaxa. nimic nu se compara cu un balansoar verde in adierea vanticelului caldut de vara, cu miros de tei de jur imprejur si un ceai rece la discretie...

midnight jumbo snack

Se vede treaba ca sunt ne...scrisa (nu va ganditi la prostii). probabil in lipsa unei fiinte reale care sa-mi asculte aberatiile ma multumesc si cu randuri virtuale scrise cu ajutprul unei tastaturi ale carei baterii incep sa se sfarseasca (slava ei, ca m-a tinut si pana acuma). ei, asa e mai nou. nu-ti ajunge bateria nici sa mai dai un enter, un click, o floare la o fata.

Revenind la motivul periplului meu din blog in blog, am tot citit posturi amuzante, dulci-amarui, realiste, cu iz de resemnare si mi-am obosit ochisorii. credeati ca asta ma va opri? nici pe departe! eu inaintez asa cum zlate transcende fara doar si poate in scumpa noastra facultate, si cum crezi c-ai scapat de el, pac! te loveste cu un mecanism cognitiv peste ochii si-asa obositi de alte activitati...mi-am pus ochelarii de babutza moderna si avansez printre luni, printre zile, printre idei si aberatii. some people still have a point, spre bucuria mea si a increderii mele nestirbite in ceea ce este si ce poate deveni omul, maimutza asta ghidata de gandacei mai mari. de-aia de balegar de cele mai multe ori. si se pare ca aceasta minunata activitate de substitut accelereaza nu numai zbenguiala neuronilor, ci si toti acizii care se plimba voiosi prin stomacul meu. ce vreau sa spun cu o subtilitate inutila? ca mi-e foame si cum de obicei imi fac un plan bine pus la punct inainte de a ma urni pana la bucatarie, execut acum o scurta inventariere mentala a minunatiilor care se perinda prin frigiderul familial. desi as prefera sa nu fie nimic care sa se poata perinda pe-acolo, frigiderul fiind pentru mine ceva sacru. gata cu vorba, sa trecem la actiune!

Si ca sa folosesc blogul si pe post de ata rosie legata de un deget ca sa nu uit ceva, note to myself: activitati substitut intr-un post viitor

violet

Was a long and dark December
From the rooftops i remember
There was snow
White snow

o noua mica obsesie. imagini clare sau confuze, intrebari recurente, nestavilite, nelinistite, raspunsuri fericite, cu zambete, zece, cu "what the world needs now is love", somn usor, dulce, gol si gust de capsuni. asta e un weekend frumos, cu soare si ploaie, impletite in incruntari trecatoare.

Clearly I remember
From the windows they were watching
While we froze down below

When the future's architectured
By a carnival of idiots on show
You'd better lie low

If you love me
Won't you let me know?

de la "if i told you that i love you, you might think there's something wrong" am alunecat usor la o intelegere tacita, o stabilizare in plan emotional, pe alocuri cu mici izbucniri nervoase nespuse. balanta se echilibreaza pana la urma.

Was a long and dark December
When the banks became cathedrals
And the fog
Became God

Priests clutched onto bibles
Hollowed out to fit their rifles
And the cross was held aloft

Bury me in armor
When I'm dead and hit the ground
A love back home unfolds

If you love me
Won't you let me know?


I don't want to be a soldier
That a captain of some sinking ship
Would stow, far below

So if you love me
Why'd you let me go?

I took my love down to violet hill
There we sat in snow
All that time she was silent still

So if you love me
Won't you let me know?

If you love me,
Won't you let me know?

si-uite asa, cu noi cunostinte care in 4 ani au parut invizibile, exersam telepatia, zambetul tamp, rasul cu gura pana la urechi la ore mici de tot, bloguim, suntem moderni pentru ca asa se cere. s-a dus "trendul" scrisorilor incondeiate in stilou cu penita subtire, al jurnalelor inlacrimate in care te descarci atat de bine apasand cu creionul pe pagina alba...au venit vremuri moderne, uneori frustrante, insotite de melodii cu mesaj care rasuna in mintea omului mult timp dupa ce le-a ascultat. asa sunt eu, am mici mari obsesii si visez la zapada cand valurile imi bat la usa