uuuu aaaaaaaa oooooooo uuuuuuuuu

Incredibil! Am fost in seara asta la concertul De-Phazz de la TNB. Sincer, eu i-am ascultat prima oara in vara, cand am dat in Sibiu peste o melodie care mi-a ramas intiparita in minte. Nici acum nu m-am saturat de ea si datorita ei m-am si dus la concert, pentru ca restul melodiilor nu m-au dat pe spate in winamp. In primul rand m-a uimit numarul oamenilor veniti. Sala a fost plina si balcoanele aproape pline. Eu una, in ignoranta mea, ma gandeam ca n-o sa se inghesuie lumea la De-Phazz, o trupa ce se invarte in jurul jazzului. My bad! A fost full!

Au inceput bine. Ma gandeam chiar ca au inceput in forta, exact cu melodia care mi-a chinuit placut multe luni din viata. Am fost atat de incantata incat mi-am zis ca oricum ar fi concertul pana la sfarsit, eu macar o sa plec multumita de-acolo. Insa am ramas cu gura cascata cand am vazut continuarea. Toate melodiile, numai una si una. Suna extrem de diferit in concert, sau poate doar mi s-a parut, insa mi-au placut toate. Si mie rar mi se intampla sa-mi placa toate! Doamne!!!!!!! Va spun din toata inima ca oamenii astia au fost superbi, geniali, absolut incredibili!!!! Au atata forta in ei (mai ales tipul!!), au creat o atmosfera atat de frumoasa incat lumea s-a ridicat in picioare si toti am cantat, aplaudat, dansat cu ei pana la sfarsitul concertului. Au revenit de doua ori pe scena, pentru ca nu ne mai opream din aplaudat. Ma bucur din tot sufletul ca am mers la concertul asta si ca am avut ocazia sa vad o trupa excelenta la noi in tara, cu un public pe masura! BRAVO De-Phazz, felicitari oamenilor care incurajeaza acest gen de muzica savuroasa! Am fost toata numai un zambet!!!

Nu mai tin minte daca am mai pus clipul si mi-e lene sa verific. Here's De-Phazz cu True North:

stuck

o perioada am avut impresia ca am scapat de scenariul care mi-a acaparat multi ani. ei bine, nu. e tot acolo, asa cum a fost tot timpul. l-am constientizat si am sperat ca in timp, acceptandu-l, o sa-l si dizolv incetul cu incetul. insa a aparut din nou. cred ca depinde foarte mult de persoanele din jurul meu. s-a potolit o vreme cat n-a mai existat niciun alt magnetism in afara de cel exercitat de tine. a fost si este atat de puternic incat am crezut ca va face fata oricaror alte pasiuni. si acum...acum nu mai stiu. dorinta mea de a fi cu persoane pe care nu le pot avea a inceput iar sa creasca. am invatat sa o controlez, dar e tot acolo. si ma racaie. la propriu. ma zgarie cu unghii fine si-mi lasa dare rosiatice. e placut pana la un moment dat, cannot deny that, dar imi lasa un dor de mai mult. asta nu pot avea.

"...had a feeling that i belonged..."

in campanie

In an electoral e nasol. Evident nu pentru candidati. Asta nu. Ei isi pun fetele diabolice pe toti stalpii disponibili, pe toate panourile libere si mai putin libere, peeeeeeste tot, fac ori campanie, ori anticampanie, tot ce vrei si mai ales ce nu vrei. Nu fac discriminari de genul: copacul asta e viu, hai sa nu lipesc porcarii pe el, nu nu. Sau aia e curtea omului, hai sa nu-i invadez spatiul personal cu flyerele mele (de rahat oricum).
Pe mine una nu ma intereseaza campania lor. Nu vreau sa vad emisiuni electorale, afise, panouri, flyere, ziare gratuite si tot felul de alte idiotenii. Atunci de ce ma obligi tu pe mine sa-ti suport fata obosita chiar si la plasmele alea de la metrou? Stai putin. Eu la televizorul meu nu ma uit la nimic ce tine de campanie, pe strada evit pe cat posibil sa-mi ridic ochii din pamant ca sa nu-mi obosesc retina cu trandafiri rosii, portocalii, galbeni, roz, si tu vii sa-mi arunci in curte gunoaie, imi pui la metrou spoturi cu ce-mi doresc si ce merit si ma agasezi in fiecare zi cu minciuni.
O sa incep sa ma gandesc sa raman in tara asta sa votez atunci cand legea va fi aplicata. Adica daca in spatele casei mele un avocatel isi face bloc de 4 etaje cand are autorizatie de urbanism (nu de constructie, ca din-aia n-are deloc) pentru 2 etaje (ca na, asa e zona, de case, nu de mastodont roz), ma astept ca primaria sa aplice legea si sa nu-i dea autorizatie de constructie pentru 4 etaje (ca le-a facut deja, dom'le, ce sa-i mai facem), ci sa-l puna sa darame 2 (chiar daca legea spune ca in cazul in care nu primeste autorizatia de constructie este obligat sa aduca terenul la starea initiala - taman zero etaje, zero bloc, ca asa era inainte). Primaria ce-a facut dupa ce s-a depus sesizarea? A venit si i-a dat amendaaaaaaa. Buuunnn. L-a somat sa-si ia autorizatie, normal. Pe care tot primaria i-o da. El se duce frumos cu banutu si isi ia autorizatie. A mai facut-o, ca putin mai incolo pe strada are alt bloc. Ce face omu care a facut reclamatia? Se caca pe ea de tara, ca doar n-o sa ne ducem acuma toti la primarie sa dam mai multi bani ca sa se aplice legea. Ar fi o idee, dar sa fie totul filmat, sa stim si noi o treaba.
Concluzia? Eu nu mai vad ramasita de soare pe care o vedeam in spatele casei, gradina arata ca dupa construirea unui bloc de 4 etaje ai carui muncitori au aruncat tot ce era gunoi de la etajul 1,2,3, respectiv 4 direct langa bloc, cu tot praful si bucatile de tot felul de materiale la mine in gradina, pe gard, langa gard (nici asta nu se tine prea bine momentan). Mai putin praful, care a intrat peste tot in casa, normal, ca n-ar fi avut cum sa-l tina numai la ei.
Replica proprietarului mastondontului roz? "Ciocu mic, ca mi-ati facut la reclamatii....si lasa ca vin baietii sa curete gradina, facem noi si gardul".
Ce-mi spune mie asta? Ca daca vreau pot sa-i sparg in fiecare zi cate un geam atata timp cat la sfarsitul lunii ma duc si i le inlocuiesc pe toate.
Sper sa nu fie multi oameni ca el, care merg pe principiul:

"Quad non est in actis non est in mundo."

*Ceea ce nu este in acte nu este pe lume.

**Axioma juridica potrivit careia un lucru neconsemnat printr-un act este ca si inexistent

Asta are el ca motto pe site-ul lui. Ce ne spune noua asta? Ca pot sa fac orice mastodontului din spatele casei mele, ca doar nu exista. Bun, cheama politia ca i-a fost spart geamul unui imobil. Numai ca blocul asta nu exista in acte, deci nu exista punct. Pai ce-s eu? Om cu puteri paranormale? Sa fim seriosi.

Din pacate, la noi in tara ei cu ei, voi cu voi, si noi cu ce ne mai ramane. Asa ca singura mea sansa la dreptate este sa plec. Sau sa scap tara de coruptie. Ha Ha Ha. Totusi, daca as avea un plan, as incepe cu blocul astuia. As avea o mare satisfactie sa-si adune ochii din gramezile de moloz, caramida, lemne.

In alta ordine de idei, insa tot cu bataie lunga spre evenimentele de aseara, care m-au fortat sa scriu acest post, ce mi-as dori acum? Sa cumpar o ranga si sa iau la rand toate masinile parcate aiurea pe trotuar, pe pistele de biciclete (nu e problema mea ca n-aveti locuri de parcare. eu imi las masina acasa, iau metroul), in statiile ratb, astfel incat toti oamenii care se dau jos din autobuz nu au unde sa se duca, decat daca se urca la ei in masina si coboara pe partea cealalta, boii care blocheaza intersectia si pe urma tot ei fac gat ca tu traversezi pe trecerea de pietoni, pe verde! Si lista poate sa continue, vorba lu Super R. Da, ma simt mai bine

don't know why...

azi ascult norah jones. as vrea sa am aripi si sa nu fiu eu in viata mea. pentru cateva minute vreau sa fiu altcineva, sa strang o mana si sa am senzatia ca plutesc in infinit. sa stiu ca acolo e locul meu, ca mansarda aia e tot ce am nevoie si sa nu fiu eu. sa nu fiu eu cea care raneste, cea care vrea sa fuga si cea care isi pune in tine toate visele, toate povestile cu printi si feti frumosi. doar pentru ca tu esti altcineva. esti alta persoana decat cea care ma strange de mana in fiecare zi. asa mi-e mie mult mai usor sa gasesc necunoscuti in care sa pun bucatele mici din mine in speranta ca acele bucatele se vor dovedi a fi adevarate. asa functionez. ma hranesc cu roluri si pasiuni trecatoare. si cat de mult imi place la teatru. aseara a fost superb. au fost tineri energici pregatiti pentru scena si pentru viata ce se contureaza incetul cu incetul in jurul ei. uneori am un sentiment de tristete, insa imi dau seama ca e numai din egoism. poate eu te-as vrea mai aproape, poate as vrea sa te vad mai des, sa-ti vorbesc si sa-mi vorbesti. imi ramane gandul uneori blocat pe acoperisul ala inalt, la toate stelele si la toti pescarusii care nu si-au gasit marea, insa il adun usor, il sprijin de un alt gand in care totul e asa cum imi doresc acum si ii e bine. ma intreb si eu cum...

pozne

Sarlota de pere - credeti-ma, n-ati mancat ceva mai bun! Bine, n-am mancat eu ceva mai bun! Poate doar moelleux au chocolat, insa la ala n-am poza de comparatie :) Doar gustul care mi-a ramas in amintitre drept un adevarat rascolitar al papilelor gustative.



Un apus la Oceanul Atlantic, cel mai frumos apus pe care ochii mi-au dat sa-l vad. Mai ales ca soarele se topea incet incet in apa. Dreamy...


Urme frumos conturate in nisipul fin, dupa cum v-at dat seama si singuri.


Didi in cautarea oceanului ;))


Didi analizand arhitectura bisericii din Verdon sur Mer. Preocupata fiinta, va zic!