joi, 9 iulie 2009

cine sunt eu

eu sunt cea care viseaza frumos la metrou dimineata devreme
eu sunt cea care citeste carti subtiri pe singurele scaune cu un singur vecin
eu sunt cea care isi agata haina de piele intr-un gard ca sa nu mearga prea aproape de niste neni dubiosi
eu sunt cea care sta si urmareste copiii interesanti de la locul de joaca din cismigiu
eu sunt cea bronzata in dungi de la atata urmarit copii veseli in parc
eu sunt cea care isi poarta ochelarii numai cand are chef
eu sunt cea care acum are ochii rosii mancaciosi
eu sunt cea care vrea sa se mute singura intr-un colt de casa al ei, numai al ei
eu sunt cea careia ii este frica sa mai faca un pas spre maturitate
eu sunt cea care vrea sa calatoreasca fara bani in toata lumea
eu sunt cea care se joaca oricand, cu orice: agrafe, bucatele de hartie, minti si sentimente
eu sunt cea care nu se poate abtine de la zgandarit orice fel de cojita neastamparata
eu sunt cea careia ii place sa zboare
eu sunt cea care traieste in filme
eu sunt cea care isi doreste sa se inventeze telepatia si intelegerea suprema intre oameni, ca sa nu se mai supuna efortului crunt de a comunica exact ce simte, cand simte, exact ce-si doreste, cand isi doreste
eu sunt cea care gandeste excesiv si uita sa traiasca simplu
eu sunt cea plina de temeri
eu sunt cea prea critica
eu sunt cea nehotarata care arunca in stanga si in dreapta propria-i neputinta
eu sunt cea cu zambetul stramb si canini ascutiti
eu sunt cea care leneveste la soare cand nu e prea cald
eu sunt cea cu bucle, ochi verzi si pistrui
eu sunt mereu obsedata de cate o melodie. sau o formatie. sau o emotie. si un fluture innodat
eu sunt cea care vrea sa aiba mereu dreptate
eu sunt cea prea mandra ca sa recunoasca atunci cand nu are dreptate
eu sunt cea care se smiorcaie de fiecare data cand are ceva important de spus unei persoane semnificative
eu sunt cea care se simte usurata dupa ce trage o tura de plans
eu sunt cea cu nisip pe picioare


by me

porcelain


by me

tot ieri, tot in drum spre casa, in autobuz de data asta. imi pare rau ca n-am putut sa fac poza, ar fi iesit tare dragut. un sticker lipit pe un aparat din-ala antic de taxare a biletului, intre un nene si o tanti casatoriti de ceva vreme, dupa varsta fetitei care era cu ei. se uitau unul la altul ca-n prima zi (asta e proiectia mea) si pe sticker-ul dintre ei scria foarte frumos: "Love can begin here"

trip trip...

miercuri, 8 iulie 2009

pale horses


by me

metrou, in drum spre casa. in stanga mea o domnisorica rumena cu un brat plin de flori. in dreapta mea o doamna care savura o guma. mirosul de verde crud al florilor cu cel de pepene galben al gumei de mestecat s-a potrivit perfect cu o stare. data parte-n parte si de o carte pe care am deschis-o azi pur intamplator. cred ca al cincilea paragraf m-a convins sa ma duc sa mi-o iau si sa o citesc din scoarta-n scoarta cat mai repede.

"Cum sa-mi fi imaginat ca rolul pe care Chloe a ajuns sa-l joace in viata mea ar fi putut la fel de bine sa fie asumat de altcineva, cand eu de ochii ei ma indragostisem, de felul ei de a-si aprinde tigara si de a saruta, de a raspunde la telefon si de a-si pieptana parul?"

nu e asta paragraful. cred totusi ca numele Chloe m-a facut sa-mi doresc sa-i cunosc povestea. si moby...sweet sweet moby...:)

daca-mi place in australia si nu mai vreau sa ma intorc?

put me on a train, send me back my home...put me by the window, let me see outside... fara ultima parte, evident. ciudat cum melodia asta nu-mi pare depresiva, desi versurile sunt tare triste. imi place vocea, sunt iar in etapa "voci fabuloase care imi canta in cap de cand deschid ochii pana ii inchid" sau lalalalalalaluuuuu, pe scurt. ascultare placuta!


luni, 6 iulie 2009

inca 5 zile jumate...

...pana la drumul cel lung. dar "it's a long way to the top", asa ca inca nu am inceput sa intru in panica. ce daca au picat atatea avioane? lasa, noi sa fim sanatosi, pana la proba contrarie. deocamdata de-abia astept sa ma uit la filmeeee, multe filmeeee, sa dorm pana-mi amorteste fundul in scaunul incomod de avion, pana-mi intepeneste spatele si nu-mi mai simt picioarele. n-am auzit de oameni care sa fi crapat de la zburat 20 de ore cu avionul. o sa-mi revin eu, mai ales ca-mi place in aer, ma simt in elementul meu.

vin EDITORS!!!!! amu am fost aflata si eu! ce voce, da ce voce! de-abia astept!!!