and all the roads we have to walk are winding...

cacharel

primul meu parfum. acum... multi ani. stiti ca nu le am cu matematica. sau daca nu stiti, inseamna ca nu ma cunoasteti de prea mult timp. :) anywho, acum aproximativ 12 ani am primit primul meu parfum. era cacharel, parfumul profei mele de franceza. de fiecare data cand pleca de la ora adulmecam izul ramas in urma ei. era perfect. tot ce-mi imaginam eu ca e o femeie, adunat in esenta parfumului cacharel. l-am pastrat cu sfintenie, neatins, pana acum aproximativ 2 ani, cand mi-am facut curatenie in sertare si am dat de el. acum mi-au revenit amintirile cand Adinush a primit cadou un NOA de la cacharel. ah, si fontul ala e sublim!

afara ninge-ncetisor...

... si eu sunt aburita.
ma pregatesc sa dau zapada si visez cu ochii deschisi la un amic masculin care sa nu fie atras de mine whatsoever, in cel mai rau caz, de prietenul meu. mi-ar fi placut sa dansez mai mult, sa ma dau in spectacol mai mult, sa fiu eu mai mult. dar ce e eul fara sine? puneti voi literele mari de rigoare. tot copiii au fost cel mai in contact cu ei insisi. adorabile fiinte. mi-ar fi placut sa fi fost cineva care sa-mi fi deschis ochii la timp. in lipsa de asta, sparg un tantum verde intre dinti si ma visez in fata unui macbook intr-o camera fara mobila, cu parchet adevarat lacuit, in pozitia unui mic buddha. sanatate si fericire!

yuhuuu

dupa ce astazi am dat un elefant de bani pentru bilet la eric clapton, zilele urmatoare sper sa urmeze al doilea elefant de bani pentru chris rea si AC/DC!!! alllllllriiiiight (quagmire style :D)

sweet pleasure for my eyes

unde pui ca mai e si un actor bun. yum!

soft tingle in my ears

daca as avea voce de cantat, asta ar fi:

vin fiert si scortisoara

cu o imbratisare dulce si calda

queer as folk

"- What is it with Brian Kinney?
- He'll do anything, say anything, fuck anything. No excuses, no apologies, no regrets.
- In other words, he doesn't give a shit."

melodie cu ceva

probabil tobele alea de la inceput vibreaza in mine

sand play!

daca n-am invatat nimic...

daca dupa 20 de ani noi tot n-am invatat nimic si comunistii revin la putere fara nicio nuantare, eu una m-am lamurit. tara asta are viitorul pe care-l merita. insa eu nu sunt obligata sa iau parte la el.

to whom it may concern

anul asta stiu ce vreau de la Mos Craciun. asa ca aveti aici my own wishlist! pe masura ce voi mai colinda magazinele in cautarea cadourilor mirifice user friendly, voi updata lista.

- vent de ceylan (aromatizator, miobio) - e mireasma perfecta pentru o camera craciunoasa zmeuritica (stiu, stiu, anul asta am mai primit un aromatizator, dar niciodata nu strica unul diferit)
- rucsac extraordinar de formifantastic in care sa-mi incapa aparatul cu obiectivele aferente, nimicurile pe care le port mereu cu mine, cartile, servetelele, mobilele, portofelul si cu toate astea sa fie foarte usor :)), sa fie girlish, dar nu rozbonbon cu picatele, sa fie practic si comod, sa strige din orice loc l-as lasa/uita: Hey, eu sunt rucsacul Andrei! :D
- dream catcher
- culori de pictat, pe baza de ulei, ca-s mai lucioase, si panza. anul viitor vreau sa-mi dezvolt partea creativ-artistica
- fular albastru aprins, moale si pufos (am vazut unul superb la zara :D). sau esarfa albastra. un albastru electric, care sa se potriveasca perfect cu noua mea rochita roz prafuit

intr-o cu totul alta ordine de idei

cat de simplu si sublim, pentru mine, o amatoare de simboluri si metafore:



omul de pe bicicleta imi pare foarte asemanator cu imaginea lui Freud. nimic nu e intamplator :)

de ce bem coca-cola

stim ca ne face rau. probabil cam tot atat de rau ca tigarile, sexul in exces (dar asta iti lasa hainele mai frumos mirositoare. desi, s-ar putea sa nu. depinde de persoana si de tipul sexului. pana la urma, ce inseamna sex in exces? ma rog, divaghez), mancarea prea sarata, prea grasa, prea, prea, prea, alcoolul (ciudat ca-l pun atat de la urma. ciudat pentru mine, pentru ca ma folosesc frecvent de el. sau poate doar mi se pare). revenind la subiectul ales (inca nu stiu care e ala), de ce bem coca-cola si ne folosim de varii stimuli pentru a ne agresa corpul, stiind ca ne fac rau? tocmai de-asta, pentru ca stim (mai rar am vazut oameni care sa bea cu atata zel un suc de mere in loc de apa)! pentru ca undeva in noi avem nevoie sa ne facem rau, sa ne lasam descoperiti, sa suferim, sa cerem ajutorul altora pentru rezolvarea neputintelor noastre, sa cautam in jur tot ce avem in noi fara sa ne dam seama de asta. de-asta am eu nevoie acum de seriale si filme siropoase, de iubiri imposibile si cuvinte frumoase. nevoia de compensare in imaginar este extrem de mare cand am impresia ca in realitate sunt frustrata. de fapt, chiar sunt. tot cautand in exterior emotii, fericiri, impliniri, experiente, program plin, preocupari cat mai diverse, extraordinare, formidabile, structurante de-a dreptul pentru personalitatea mea avida de noutate si fantastic, pierd din vedere esentialul: ca de fapt si de drept, eu ma am pe mine. si am nevoie, mai presus de toate, sa ma accept pe mine asa cum sunt. se ma las in bataia vantului, asa cum imi vine de fapt natural sa fac. ce se poate intampla? ca opunandu-ma din rasputeri acestei tendinte nehotarate nu m-a ajutat foarte mult. chiar deloc. ce s-o tot resping? e parte din mine. as putea mai bine sa o iau de manuta si sa vad unde ma duce. o stii ea ceva. dar de ce bem coca-cola? pentru ca e dulce si bun, roade ficatul in timp, in cantitati industriale afecteaza cam tot ce esti. si uneori e exact ce am nevoie pentru a-mi satisface pofta. este raul minim voit care subliniaza slabiciunea umana si placerea vinovata intr-un fel in care niciun alt lichid, oricat de nesanatos ar fi, nu o face. bine, poate doar cafeaua bine facuta, cu multa frisca si cantitatea optima de zahar. dar prefer cola, cu bulele ei nocive.
iar pepsi? doar daca n-au cola (vorba unui film ce se intrevede a fi dragut - the invention of lying).

photo by Silviu