marți, 23 noiembrie 2010

nimic nu e intamplator

lunea trecuta: am terminat sindromul de panica in orasul luminilor, matei visniec - o carte de care m-am indragostit fara drept de apel
lunea asta: l-am ascultat pe visniec vorbind despre radauti, i-am privit fotografiile din tinerete, in care seamana izbitor de mult cu tata, am luat un autograf pe carte si am ramas cu o stare de nor pufos plutind deasupra soarelui
imi doresc tot timpul sa fiu indragostita. din fericire, sunt indragostita de ideea de indragostire. m-am scos!

joi, 23 septembrie 2010

rip guns


au fost candva si nu mai sunt. du-te-acasa, axl


luni, 30 august 2010

misiunea zilei

sa-mi sterg mucii si sa merg mai departe

duminică, 22 august 2010

revelatie

Citindu-l pe Liiceanu am senzatia acuta ca si el, la randul lui, m-a citit candva pe mine.

In alta ordine a gandurilor, m-am surprins de multe ori stand pe marginea unei prapastii: inceperea unei relatii cu cineva. Bine, a unei altfel de relatii, a transformarii unei relatii deja existente. De fiecare data ma vad pusa in fata unei alegeri: noua persoana sau vechea persoana in noua lumina si rutina mea zilnica, micile mele bucurii, obiceiuri, piticii care ma insotesc mereu. Cand aleg rutina, e clar, n-are sens sa merg mai departe, presimt cumva unde ar ajunge lucrurile daca nu le opresc, daca las sa se inteleaga altceva decat ceea ce simt de fapt. Iar acum aleg din ce in ce mai des persoana, cumva in detrimentul meu. Ironic...

miercuri, 28 iulie 2010

sâmbătă, 12 iunie 2010

invitatie la bule colorate

nici nu mi-am dat seama ca nu am facut reclama la bebelusul nostru. il cheama PhotoBubbleStudio si e o scumpete de copil. aveti un link aici sa va dumiriti singuri ce poate face micutul. va asteptam cu bratele deschise!

broscute

stilul meu de a face curatenie se aseamana izbitor de mult cu felul in care imi traiesc viata. incredibil...recunosc si eu ca imi traiesc viata. in scris. incep sa si cred asta. revenind... ma apuc sa fac ordine pe un scaun, sar imediat la alt scaun, mai spal o soseta, aranjez niste carti, imi dau seama ca in dulap e dezastru si ca nu imi incap toate hainele ravasite de pe fotoliu, scaun si canapea, spal un sutien, adun hartii de dus la reciclat, pun o melodie, ajung cu gandul la un clip de suflet, imi fac patul, imi dau seama ca poate era mai bine sa incep cu bulucul de foi, caiete si carti imprasitate prin toata camera ca o dovada clara a trecerii sesiunii (yuhuuuuu), imi vine o idee de pus pe blog, vad dezastrul de pe birou, mi-e teama si sa ma gandesc de unde sa incep cu smotrul aici, desi am mai indesat haine in dulap scaunul tot e plin, realizez cu stupoare ca nu mai e aer la mine in camera, incerc sa aerisesc, afara e potop canicular, iau o gura de suc de fructe proaspat stoarse, parca mi-e mai bine, imi pica ochii pe freziile inghetate de cateva saptamani pe care nu am avut decenta sau sufletul sa le arunc, oricum nu mai au apa, deci se vor pastra frumos in vaza albastra cu femei goale impletind coronite, termin sucul, cred ca e timpul sa revin la ordine, ma asteapta o jumatate de ora de haos. insa e mai usor de indurat cu parfum de tei si tom waits. o sambata placuta sa aveti!

duminică, 6 iunie 2010

universul a glasuit

copii, va informez pe aceasta cale ca portofelul calator si-a gasit drumul spre casa. a fost salvat din gunoi de o doamna amabila si dupa un mic ocol in ploiesti se va intoarce pe plaiuri urbane bucurestene cel mai devreme marti. sincer, eram convinsa ca se va intoarce, insa nu ma gandeam ca va fi asa repede. noi sa fim sanatosi!

ps: planurile mele de biciclista stau in picioare si vor infrunta traficul. aleluia!

iacata-ma-s, mamuca, eu scriu

va prezint si un motiv de falire si crestere a mandriei personale. urmariti acest link si minunati-va de ce-mi tese mintea si nu mai recunoaste dup-aia. serios, l-am recitit acum si parca nu e scris de mine. si mi-am luat timpul necesar recitirii lui inainte de a-l trimite, deci nu mi-e chiar strain continutul. insa formularea are ceva atipic mie. enjoy!

o provocare!

mi-a venit cheful sa va povestesc ceva. sau mai degraba sa vad scris ceva ce am trait zilele astea. se facea ca era o zi frumoasa de vineri, mai alaltaieri. grup de formare stabilit de la ora 17. zis si facut, la 16:30 eram la locul stabilit. si tot in aceasta zi frumoasa de vara deja un domn bine a inceput sa ne tenteze cu fragmente dintr-o carte pe care abia astept sa incep sa o citesc, carlos castaneda - calatorie la ixtlan. vorbeste acolo autorul despre binefacerile separarii de istoria personala (cam toate ideile pe care le am eu despre mine cum ca as fi asa si pe dincolo, plus parerile internalizate preluate de la ceilalti si crezute uneori chiar cu sfintenie, fapt ce pana la urma faciliteaza stagnarea, ca doar daca asa sunt, cum as putea fi altfel?). n-am sa zabovesc asupra acestui subiect pentru ca inca nu am citit cartea si asta e doar un mic preview asupra filosofiei prezentate de castaneda. ei bine, se pare ca inconstientul meu a luat foarte in serios aceasta idee de separare de istoria personala, motiv pentru care a decis el de capul lui sa actioneze. nu numai ca nu m-a informat si pe mine, dar nici macar nu m-a tras putin de manecuta, sa ma faca un strop mai atenta fata de ce urma sa se intample. asa ca in dupa-masa zilei de 5 iunie 2010, o frumoasa dupa-masa de vara, cand tocmai terminasem de mancat o salatica la springtime, tolomaca de mine s-a ridicat frumos de la masa, a aruncat resturile de pe tava la gunoi si a plecat. bineinteles, portofelul de pe masa a facut picioare, insa nu m-a urmat pe mine. restul e poveste. eu mi-am dat seama abia pe la 10 seara ca nu mai am nici bani, nici buletin, nici carduri, permis de conducere, ace brice si carice de la farmacii, semne de carte dragute, carnet de student, legitimatii, abonamente te miri pe unde, plus inca si mai cate pe care nici eu nu le mai stiu, ca nu mi-am mai facut curat in el de ceva vreme. carevasazica nu mai am identitate pe moment. sau un soi de identitate validata social. un pas important in desprinderea de istoria asta personala care uneori se intampla sa ne ingradeasca, sa ne preseze, sa ne faca supusii unor imagini atent formate care mai mult de incurca decat ne ajuta sa crestem. cum oricum nu mai puteam face mare lucru in afara de anularea cardurilor, aseara am experimentat stari noi intr-un concert dublu luna amara-byron. in prima parte m-am dezlantuit pe-acolo, am trait intens totul, in a doua parte am dormit. efectiv am stat cu ochii inchisi si am dormitat in picioare. foarte tare senzatia de muzica live in timp ce incerci sa pacalesti starea de veghe.
cum un lucru aparent "rau" aduce cu el o galeata de lucruri bune sa-l spele, incep sa ma gandesc cu drag la transportul eco cu bicicleta, cel putin pana cand imi refac cardul ratb, eventual si cu abonament redus dupa ce-mi fac buletinul, imi iau un nou carnet de student, o noua legitimatie de transport, etc, etc. permisul cred ca il mai las sa astepte, doar nu degeaba il am drept exemplu pe bunica-miu care era atat de pasionat de condus ca dupa ce si-a pierdut carnetul nici ca l-a mai declarat veci pururi. iar lenea si comoditatea de care vorbeam la formare weekendul asta vor avea si ele de asteptat, pentru ca nu-i asa, in romania lucrurile se intampla in reluare si e nevoie de inarmare cu mult timp si mai ales rabdare, toleranta, tot felul de calitati pozitive pe care mai rar le gasesti la functionarii publici. de-asta m-am gandit sa mi le aduc de-acasa. optimism am din plin, sunt suta-n suta convinsa ca dupa ce portofelul calator o sa-si indeplineasca misiunea si o sa ajute destui oameni cu nevoi cat se poate de stringente, el va reveni la mine, cu dorinte de impacare.
pornind cu acest gand, lansez o provocare. in primul rand, le urez oamenilor care vor intra in contact cu micul calator sa le fie de folos! sa-i bucure si sa-i ajute cel putin la fel de mult cat m-a bucurat si ajutat pe mine. iar cand vor fi pregatiti sa se desparta de el, sa-l trimita mai departe spre alte orizonturi, avand siguranta ca el isi va gasi drumul inapoi acasa. in al doilea rand, va invit pe voi, cititorii mei fideli (da da, voi doi) sa fiti putin atenti in jurul vostru, ca cine stie cand se iveste pe undeva un colt de portofel mai familiar gata sa se intoarca acasa mai degraba mai repede decat mai tarziu. cum eu cred ca unele lucruri nu sunt deloc intamplatoare, imi permit sa consider evenimentul asta un astfel de lucru si astept cu entuziasm inchiderea cercului.

miercuri, 14 aprilie 2010

ce poate fi mai simplu si mai frumos?

de exemplu aceste versuri

I am a lone wolf
a beauty and a beast
both hunter and hunted
soft tounge and sharp teeth
I´m toned from my travels
yet raw from this road
as I drink from storm puddles
and the stories I´m told

Help me figure this out
help me figure you in
you´re a shadow to me
that I echo when I sing
Help me figure this out
help me figure you in
To this simple little melody

I have seen angels
they were sleeping in gutters
they were standing in bank lines
they were jumping from towers
they were calling like seagulls
but nobody heard
such a beautiful message
from such a common bird

We want freedom for ourselves
but we can´t give it to each other
We want peace between nations
yet we battle with our lovers
we´re blinded by billboards
and trying to get ahead
choking on ambition
and the words left unsaid

ale acestei melodii

marți, 13 aprilie 2010

status prea lung pentru facebook

Va anunt cu vadita emotie noua mea pasiune: Julio Medem. O bucatica din mintea lui este sagetata permanent cu idei stralucite si impreuna cu o bucatica de suflet le deschide si le pune cap la cap. Ceea ce iese pe mine pur si simplu ma uimeste. Din punctul meu de vedere, filmele lui merita vazute. Pentru ca numai asa pot fi revazute. De o infinitate de ori... si de fiecare data sunt altfel. Ma convinsese de asta Caotica Ana, insa Los amantes del Circulo Polar mi-a intregit imaginea in legatura cu omul asta superb. Atat.

luni, 12 aprilie 2010

playground from scrat(ch)


On a peaceful sunny day...

...it all began...

The road ahead was treacherous and hard. When suddenly...

...they spotted me!

So I ran for my life! Or it was for my nut's safety... Either way, my one and only thought was: "Don't drop it! Don't drop it!"

My head was spinning, my heart mingled with mixed emotions... Boy, was that a ride...

I was starting to go nuts.

But soon enough I saw the end of my journey...

duminică, 11 aprilie 2010

marți, 6 aprilie 2010

miercuri, 24 martie 2010

cannonball

Still a little bit of your taste in my mouth
Still a little bit of you laced with my doubt
Still a little hard to say what's going on

Still a little bit of your ghost your witness
Still a little BIT of your face I haven't kissed
You step a little closer in
Still I can't say what's going on

Stones taught me to fly
Love taught me to lie
Life taught me to die
So it's not hard to fall
When you float like a cannonball

Still a little bit of your song in my ear
Still a little bit of your words I long to hear
You step a little closer to me
So close that I can't see what's going on

Stones taught me to fly
Love taught me to lie
Life taught me to die
So it's not hard to fall
When you float like a cannon

Stones taught me to fly
Love taught me to cry
So come on courage!
Teach me to be shy
'Cause it's not hard to fall
And I don't wanna scare her
It's not hard to fall
And I don't wanna lose
It's not hard to grow
When you know that you just don't know

miercuri, 17 martie 2010

cum mi-am dat seama ca am avansat in varsta

- e aproape primavara si eu tot cu bocancii umblu, in conditiile in care acum cativa ani era mijlocul iernii si inca ma flenduream in tenisi. deh, nu mai sunt iernile de-odinioara
- efectele alcoolului se simt bine de tot a doua zi
- scriu posturi de genul asta

miercuri, 20 ianuarie 2010

cine se indura....

Daca are cineva un bilet la Chris Rea si nu il mai vrea sau nu mai poate ajunge la concert, il doresc eeeeeeuuuuuuuuuu! Mult de toooooooooooot! Multumesc frumooooooos! Chowder says plsssssssssssssssssssssssssssssss fal fal din gene

luni, 11 ianuarie 2010

serenity prayer

God grant me the serenity
to accept the things
I cannot change,
courage to change
the things I can
and the wisdom
to know the difference.

luni, 4 ianuarie 2010

QAF!

- He already has a boyfriend!!!
- You do?
- In a non-defined, non-conventional way, yeah..