Se afișează postările cu eticheta bunaciuni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bunaciuni. Afișați toate postările

miercuri, 16 decembrie 2009

sweet pleasure for my eyes



unde pui ca mai e si un actor bun. yum!

sâmbătă, 3 octombrie 2009

how 'bout we go barefoot for a while?

in noaptea asta imi miros mainile a tei. chiar nu pricep de ce. azi am curatat ceapa si inainte sa ma infofolesc intr-o patura groasa de lana m-am dat cu crema aromata frumos cu musetel. cu toate astea, eu miros a primavara-vara, un iz de anotimp trecut. am si o noua pasiune. gerard butler. oare chiar e irlandez? nope. e scotian. buni ii fac astia. nu se mai fac dom'le barbati ca pe vremuri. din pacate are o figura pe care o uit foarte usor. sau poate din fericire? mai degraba, pentru ca asta inseamna ca de cate ori vad un film cu el mi se pare la fel de interesant si incredibil de aratos ca prima oara. asa ca slabe sanse sa ma plictisesc de el. totusi... parca nu are nicio trasatura definitorie. e doar o aglomerare de bunataturi. savuros!



sunt dezolata, am inceput sa ascult james blunt. cat de patetic. sper sa fie doar o perioada. scurta. oricum, suna muuuult mai bine decat manelele care se aud de cateva ore bune de-afara. petrecerile se tin lant in cartier :D ceea ce ma bucura nespus, ca romanul are si el dreptul la un strop de bucurie pe saptamana, la un moment de eliberare a unor grohaieli si strigaturi pe care le tine in el tot timpul anului (asta pentru ca am presupus ca niste domni adevarati de la blocurile de langa mine implinesc o varsta respectabila si simt nevoia sa-si dea in petec. o data pe an se-ntampla, nu? sa-i lasam sa se bucure cu putinul bun simt pe care il au, ce putem face?) petrecem si noi maine seara, cu ceea ce consideram muzica de calitate si simtit bine cu masura. bineinteles, sunt extrem de subiectiva, doamne fereste sa-i punem pe domnii mai sus mentionati sa asculte oribilitatile pe care le ascultam noi. fara dusmani, lovele, alcool si femei pe saturate. ce muzica e aia? ptiiiii, drace! cata dorinta de exclamare in aceste randuri... se potriveste cu toate urletele de-afara ;)) ton sur ton

mi-ar fi placut sa ascult melodia asta in concert. sooooo nice!

miercuri, 10 iunie 2009

lehamite



mi-e cald. si cand mi-e cald, transpir. rau de tot. e o placere sa ajung acasa cu toate hainele lipite de mine. mai ales cand toate hainele sunt negre si atrag urat de tot caldura alteori placuta a soarelui. de-abia astept sa vina 20 iunie. dupa weekendul ala e vremea destrabalarii coloristice. am vaga impresie ca albul va fi la ordinea de zi. insa cu greu ma voi putea abtine sa combin toate culorile posibile. cu surle si trambite imi voi anunta prezenta. sau poate doar cu tatuaje pe retina obosita. cel putin pe a mea, ca nu duc lipsa de oglinzi prin casa.

in alta ordine de idei, ma uitam/holbam la o tanti superba in metrou. tot holbandu-ma mi-am dat brusc seama ca nu era frumoasa. nu avea o frumusete clasica, sau ce inteleg eu prin frumusete clasica. nici macar trasaturi exceptional de fine. dar era si inca este pe undeva prin bucurestiul asta o prezenta cu adevarat remarcanta. de aici am ajuns la o concluzie simpla, "proprie si personala". unicitatea, expresivitatea si personalitatea unui om. astea dau masura frumusetii lui. si ochii mei subiectivi. nasul ei ascutit si privirea extrem de jucausa, zambitoare, efervescenta. gesturile deloc calculate. simplitatea.

planuri pentru seara asta: "australia". sesiune de balit la hugh jackman, cu lapte bananos si chipsuri ursulete. yummy yum yum.

(poza e facuta de mine)

miercuri, 8 aprilie 2009

luni, 16 iunie 2008

mmmmmmm


ma plimbam acum in pauza meciului in cautare de alte posturi care sa-mi ofere ceva interesant. dupa cateva incercari esuate lamentabil cu stirile, unde oprescu era cand in sus, cand in jos, saltat de sclavii aia mici care spera sa primeasca si ei acuma o aprobare pentru o casutza acolo, o vilisoara daca nu e cu banat, agarici din astia care se lipesc de tine si de al de te sustine. iliescu in cazul de fata. tarfe ordinare ale politicii. daca stau sa ma gandesc mai bine, nici nu exista alte curve carora sa le poti spune ca-s ordinare. asta e. revenind, ma plimbam eu pe butoanele telecomenzii si dau peste un film. habar n-am ce film, nici nu ma obosesc sa caut intr-un program. tot ce vad este razboi si joseph fiennes. si in momentul in care a aparut am avut o revelatie! omul asta e perfect pentru teatru. sincer, nu pot spune asta despre multi actori. eu nu-mi pot imagina multi actori, buni in filme de altfel, jucand piese de teatru pe o scena prafuita, cu decor antic, simtind si transmitand cu fiori tot ce joaca. asta e un actor care striga din toate privirile si gesturile ca pe scena s-ar simti in largul lui si i-ar face pe toti spectatorii inmarmuriti sa lase o lacrima in sala sau un zambet incruntat. poate mi se trage de la "shakespeare in love" acest simtamant, dar tind sa ma incred in el si sper sa apuc vreodata printr-o minune sa-mi confirm intuitia :) este expresiv, are o privire de milioane si mie una tare mi-a placut de el intr-un film bolnav al carui nume imi scapa acuma, poate ma ajutati. it involved hot sex scenes cu esarfe care o sugrumau pe tipa :D