stau in pat intinsa usor, cu o carte careia ii sorb cuvintele si un brat ce ma inconjoara. spijinita de un corp strain cunoscut. tolaniti amandoi in vise si imagini, fiecare percepand cu totul altfel atmosfera usor primavarateca din casa. iti zambesc si imi zambesti, imi saruti tamplele si revii la poveste. plutim pe alte meleaguri, ne imbiem la visare. iar eu stau pe tine, stiind ca ma poti sustine.
deschid ochii si camera mea colorata se uita la mine dubios: "iar ai visat..."
am observat ca imi plac anumite voci, in special feminine. here's one:
duminică, 15 februarie 2009
miercuri, 11 februarie 2009
oamenii gri
ii vezi peste tot. se hranesc cu tine, cu energia ta. e tipul care sta in dreapta ta la metrou, cu ochii atintiti intr-o carte doar ca sa nu priveasca in jur. cuvinte frumos asezate in pagina i se scurg prin fata ochilor si atat. e doamna cu geanta imensa care se straduieste sa nu se gandeasca la toate grijile zilei de maine. in loc sa vada ce e de facut azi. e copilasul care intinde mana in timp ce mama lui insira o poveste trista, dar nu cu mult diferita de cea a familiei care tocmai a coborat din vagon. e domnul imbracat elegant care urca scarile grabit, in speranta ca de data asta va ajunge la timp la birou, ca sefu' sa nu-si mai verse frustrarile pe el. o va face oricum. e nenea care citeste din cartile pe care le vinde intr-o curte pe lascar catargiu. e resemnarea din ochii unui om care si-a trait viata si acum asteapta o secunda. cand te-ai uitat ultima oara in oglinda, erai gri?
poza de aici
vineri, 6 februarie 2009
fundul pamantului
de o saptamana sunt muci. jumatate din mine (my significant other half) e treaza cand eu dorm si doarme cand eu sunt treaza. epuizarea isi spune cuvantul, oricat de mult as dormi. dupa 20 de ani totul se simte. miss you, ba!
miercuri, 4 februarie 2009
vineri, 30 ianuarie 2009
ce face tot omul la munca...

...continua o leapsa de la Iana
ma tot gandesc de cateva zile la ce sa zic...ca de visat, tot visez. tre "să scriu care e cea mai nepotrivită persoană cu care am visat că faaaaac...că ma pup". nepotrivita...who are we to decide? toti ne potrivim intr-un anumit moment, intr-o fractiune de secunda, cand se aliniaza toate planetele universului and shit like that. dar de visat...am visat la o pereche de baby blue eyes, ca de ceva vreme astia ma tampesc, ma fac sa ma pierd, sa-mi inghit toate cuvintele. e incredibil cum poti sa fii in standby pana si in propriul tau vis. sa se intample de toate, vrute si nevrute (constient, ca inconstient vrem toooot), si tu sa fii undeva pe margine, admirandu-te, admirandu-l, ramanand cu gura cascata la ce poti face. da ce vis frumos!
o dau mai departe la toata lumea, ma simt darnica
(substitute for reality pana cand visul va fi pus in practica)
joi, 29 ianuarie 2009
param pam pam
Am gasit acest post nefinalizat. E cazul sa-l postez, ca n-am ce face pe-aici...daca nu ati vazut "Asfalt tango", n-are rost. Inchideti fereastra, apoi cu un scurt click pe start, shut down, inchideti calculatorul, luati-va umbrelele, subele si alte accesorii atarnatoare, iesiti pe usa biroului si intr-un suflet alergati pana acasa, lasand un post it in urma: "N-am vazut Asfalt tango, ma duc sa recuperez. Munca poate sa mai astepte".
Politistul: "Dom'le, esti nebun??!?!"
Mircea Diaconu: "Un pic. Asta-i si placea la mine."
Taximetristul: "Retineti un alt aspect. Tiganii...ar trebui sa le luam gatul la toti."
Diaconu: "La toti? Cam mult de munca pana-i termini pe toti."
Taximetristul: "Eh...chestie de organizare."
Politistul: "Dom'le, esti nebun??!?!"
Mircea Diaconu: "Un pic. Asta-i si placea la mine."
Taximetristul: "Retineti un alt aspect. Tiganii...ar trebui sa le luam gatul la toti."
Diaconu: "La toti? Cam mult de munca pana-i termini pe toti."
Taximetristul: "Eh...chestie de organizare."
miercuri, 28 ianuarie 2009
let's twist again!
cum se face ca atunci cand suntem nevoiti sa alegem intre continuarea unui lucru inceput si renuntarea la el atunci cand devine prea greu, alegem renuntarea? ca doar e mai simplu sa renunti. dar cand avem de ales intre a renunta la vicii si a le continua...alegem evident sa continuam, pentru ca placerea e mai mare cand renuntam la gandul renuntarii. oameni suntem! adica fiinte slabe care incearca si incearca... mintea umana (hai sa-i zicem maimuta nebuna - nu-mi apartine denumirea, dar imi place) e tare ciudata. si sucita. maimuta asta nebuna nu poate sta intr-un singur copac. nu poate sta, punct
Abonați-vă la:
Postări (Atom)