vineri, 16 octombrie 2009
ce frumos e afara!
este atat de frumos ca acum stau in casa, cu hanorac, vesta, pantaloni lungi, manusi, nas rece si potential crescut de raceala. glumesc, ma simt tare bine. pacat ca e ger in casa. si afara oamenii simt nevoia sa arda tot felul de plasticusuri si hartii. dar undeva acolo sus, deasupra norilor si ploii, sigur e soare. pe bune! am vazut eu cand am zburat cu avionul. soare si voiosie cat curpinde!
luni, 12 octombrie 2009
prostitutia profesiei
s-ar putea sa inaugurez o noua eticheta in blogul asta: frustrari si amaraciuni de zi cu zi :) cam lung, ce-i drept, insa incep sa ma sacaie rau anumite lucruri si numai asa pot sa scap de o parte din tensiunea acumulata.
observ din ce in ce mai des oameni care au ales o anumita meserie, care intr-un fel sau altul au semnat un contract cu ei insisi sa respecte un set de valori, un cod etic, care si-au tocit coatele pe bancile facultatii ca sa ajunga "cineva", oameni care pana la urma se pierd si ajung sa se prostitueze moral, sa se coboare la nivelul unor emisiuni de divertisment in care aparent sfatul lor de profesionisti este demn de luat in seama. da, este evident faptul ca "psihologii" adevarati incep sa imparta in stanga si-n dreapta la tv toate cunostintele cu care se pot lauda zile si nopti in sir. tocmai pe asta se bazeaza si cei care ii cheama. pe nevoia lor de a fi in centrul atentiei, de a se face cunoscuti, insa prin ce metode? prin dezvoltare, maturizare si abilitare intr-un domeniu sau altul al psihologiei? mie sincer nu mi se pare. din pacate, impresia mea este ca la un moment dat ajungem sa ne pierdem scopul pentru care am absolvit o facultate. ce-i drept, fiecare porneste la drum cu tintele si metodele personale de a le atinge. insa e pacat sa fim bagati toti in aceeasi oala, pentru ca exista diferente semnficative intre domni si doamne care apar pe micul ecran dandu-si cu parerea (pentru ca e strict o parere, mai mult ce se poate spune dupa ce vezi o persoana o singura data, intr-un singur context) de asa zisa specialitate in ale mintii umane despre nea gigu si tanti mita, comportamentele lor neadecvate si disconfortul psihic pe care il scot la suprafata printr-un show remarcabil (ca doar asta se vinde) si oameni care isi desfasoara profesia intr-un cadru adecvat, suportiv, ce genereaza incredere. e o diferenta de la cer la pamant si mi-ar placea sa devina cat mai vizibila, in detrimentul celor care nu isi iau in serios meseria. din punctul meu de vedere, pretentia la un statut de profesionist are prea putine in comun cu spectacolul din emisiuni de divertisment care strica ceea ce unor psihologi le-a luat mult timp si energie sa construiasca. la ce ne putem astepta maine, in conditiile in care azi majoritatea oamenilor au acces la ideea de psiholog prin intermediul acestor emisiuni desantate?
simt cum mi se activeaza iar problema legata de incorectitudinea din facultatea asta afurisita de care ma tin cu incapatanare. cand e de dat bani pentru confirmarea unui loc la taxa, imediat primesc. insa cand e vorba sa returneze banii dupa ce am intrat la buget, uite cucu, nu e cucu. la anu' si la multi ani! asta se intampla. liste de 25 de oameni pe care apar 26 la inceperea cursurilor, nesimtire crunta cand vine vorba de acoliti ai marilor oameni cu dorinte mai mult decat sesizabile de putere, deranjante chiar, depasind cu mult bunul simt. ah, si de-ar fi atat de simplu de urmat vorba aia: "nu fa ce face popa, fa ce zice popa!" eu functionez altfel. eu am nevoie de modele care sa-si sustina afirmatiile cu fapte elocvente, ca daca una zic si alta fac, am inteles, sansele noastre sunt minime. asta insa e alta discutie, cu alt titlu.
observ din ce in ce mai des oameni care au ales o anumita meserie, care intr-un fel sau altul au semnat un contract cu ei insisi sa respecte un set de valori, un cod etic, care si-au tocit coatele pe bancile facultatii ca sa ajunga "cineva", oameni care pana la urma se pierd si ajung sa se prostitueze moral, sa se coboare la nivelul unor emisiuni de divertisment in care aparent sfatul lor de profesionisti este demn de luat in seama. da, este evident faptul ca "psihologii" adevarati incep sa imparta in stanga si-n dreapta la tv toate cunostintele cu care se pot lauda zile si nopti in sir. tocmai pe asta se bazeaza si cei care ii cheama. pe nevoia lor de a fi in centrul atentiei, de a se face cunoscuti, insa prin ce metode? prin dezvoltare, maturizare si abilitare intr-un domeniu sau altul al psihologiei? mie sincer nu mi se pare. din pacate, impresia mea este ca la un moment dat ajungem sa ne pierdem scopul pentru care am absolvit o facultate. ce-i drept, fiecare porneste la drum cu tintele si metodele personale de a le atinge. insa e pacat sa fim bagati toti in aceeasi oala, pentru ca exista diferente semnficative intre domni si doamne care apar pe micul ecran dandu-si cu parerea (pentru ca e strict o parere, mai mult ce se poate spune dupa ce vezi o persoana o singura data, intr-un singur context) de asa zisa specialitate in ale mintii umane despre nea gigu si tanti mita, comportamentele lor neadecvate si disconfortul psihic pe care il scot la suprafata printr-un show remarcabil (ca doar asta se vinde) si oameni care isi desfasoara profesia intr-un cadru adecvat, suportiv, ce genereaza incredere. e o diferenta de la cer la pamant si mi-ar placea sa devina cat mai vizibila, in detrimentul celor care nu isi iau in serios meseria. din punctul meu de vedere, pretentia la un statut de profesionist are prea putine in comun cu spectacolul din emisiuni de divertisment care strica ceea ce unor psihologi le-a luat mult timp si energie sa construiasca. la ce ne putem astepta maine, in conditiile in care azi majoritatea oamenilor au acces la ideea de psiholog prin intermediul acestor emisiuni desantate?
simt cum mi se activeaza iar problema legata de incorectitudinea din facultatea asta afurisita de care ma tin cu incapatanare. cand e de dat bani pentru confirmarea unui loc la taxa, imediat primesc. insa cand e vorba sa returneze banii dupa ce am intrat la buget, uite cucu, nu e cucu. la anu' si la multi ani! asta se intampla. liste de 25 de oameni pe care apar 26 la inceperea cursurilor, nesimtire crunta cand vine vorba de acoliti ai marilor oameni cu dorinte mai mult decat sesizabile de putere, deranjante chiar, depasind cu mult bunul simt. ah, si de-ar fi atat de simplu de urmat vorba aia: "nu fa ce face popa, fa ce zice popa!" eu functionez altfel. eu am nevoie de modele care sa-si sustina afirmatiile cu fapte elocvente, ca daca una zic si alta fac, am inteles, sansele noastre sunt minime. asta insa e alta discutie, cu alt titlu.
marți, 6 octombrie 2009
luni, 5 octombrie 2009
Licart
L-am ratat si anul asta, dar pun ramasag ca la anul sunt iar in primul rand, ca acum 2 sau 3 ani. Pana atunci, hai sa-l promovam!
sâmbătă, 3 octombrie 2009
how 'bout we go barefoot for a while?
in noaptea asta imi miros mainile a tei. chiar nu pricep de ce. azi am curatat ceapa si inainte sa ma infofolesc intr-o patura groasa de lana m-am dat cu crema aromata frumos cu musetel. cu toate astea, eu miros a primavara-vara, un iz de anotimp trecut. am si o noua pasiune. gerard butler. oare chiar e irlandez? nope. e scotian. buni ii fac astia. nu se mai fac dom'le barbati ca pe vremuri. din pacate are o figura pe care o uit foarte usor. sau poate din fericire? mai degraba, pentru ca asta inseamna ca de cate ori vad un film cu el mi se pare la fel de interesant si incredibil de aratos ca prima oara. asa ca slabe sanse sa ma plictisesc de el. totusi... parca nu are nicio trasatura definitorie. e doar o aglomerare de bunataturi. savuros!
sunt dezolata, am inceput sa ascult james blunt. cat de patetic. sper sa fie doar o perioada. scurta. oricum, suna muuuult mai bine decat manelele care se aud de cateva ore bune de-afara. petrecerile se tin lant in cartier :D ceea ce ma bucura nespus, ca romanul are si el dreptul la un strop de bucurie pe saptamana, la un moment de eliberare a unor grohaieli si strigaturi pe care le tine in el tot timpul anului (asta pentru ca am presupus ca niste domni adevarati de la blocurile de langa mine implinesc o varsta respectabila si simt nevoia sa-si dea in petec. o data pe an se-ntampla, nu? sa-i lasam sa se bucure cu putinul bun simt pe care il au, ce putem face?) petrecem si noi maine seara, cu ceea ce consideram muzica de calitate si simtit bine cu masura. bineinteles, sunt extrem de subiectiva, doamne fereste sa-i punem pe domnii mai sus mentionati sa asculte oribilitatile pe care le ascultam noi. fara dusmani, lovele, alcool si femei pe saturate. ce muzica e aia? ptiiiii, drace! cata dorinta de exclamare in aceste randuri... se potriveste cu toate urletele de-afara ;)) ton sur ton
mi-ar fi placut sa ascult melodia asta in concert. sooooo nice!
sunt dezolata, am inceput sa ascult james blunt. cat de patetic. sper sa fie doar o perioada. scurta. oricum, suna muuuult mai bine decat manelele care se aud de cateva ore bune de-afara. petrecerile se tin lant in cartier :D ceea ce ma bucura nespus, ca romanul are si el dreptul la un strop de bucurie pe saptamana, la un moment de eliberare a unor grohaieli si strigaturi pe care le tine in el tot timpul anului (asta pentru ca am presupus ca niste domni adevarati de la blocurile de langa mine implinesc o varsta respectabila si simt nevoia sa-si dea in petec. o data pe an se-ntampla, nu? sa-i lasam sa se bucure cu putinul bun simt pe care il au, ce putem face?) petrecem si noi maine seara, cu ceea ce consideram muzica de calitate si simtit bine cu masura. bineinteles, sunt extrem de subiectiva, doamne fereste sa-i punem pe domnii mai sus mentionati sa asculte oribilitatile pe care le ascultam noi. fara dusmani, lovele, alcool si femei pe saturate. ce muzica e aia? ptiiiii, drace! cata dorinta de exclamare in aceste randuri... se potriveste cu toate urletele de-afara ;)) ton sur ton
mi-ar fi placut sa ascult melodia asta in concert. sooooo nice!
joi, 3 septembrie 2009
vorbe
"Cand se vor termina toate acestea, sper sa am cu dumneavoastra o conversatie lunga. La ordinele dumneavoastra, domnule ministru. Buna ziua, Buna ziua. As avea chef sa vin acolo si sa va trag de urechi. Am depasit varsta, domnule ministru. Daca vreodata veti fi ministru de interne, veti afla ca pentru trageri de urechi si alte corectii n-a existat niciodata limita de varsta. Sa nu va auda diavolul, domnule ministru. Diavolul are auzul atat de bun ca nu are nevoie sa i se spuna lucrurile cu voce tare. Atunci sa va pazeasca dumnezeu. N-are rost, ala e surd din nastere."
Eseu despre luciditate, Jose Saramago
Eseu despre luciditate, Jose Saramago
luni, 24 august 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
