rip guns

au fost candva si nu mai sunt. du-te-acasa, axl

misiunea zilei

sa-mi sterg mucii si sa merg mai departe

revelatie

Citindu-l pe Liiceanu am senzatia acuta ca si el, la randul lui, m-a citit candva pe mine.

In alta ordine a gandurilor, m-am surprins de multe ori stand pe marginea unei prapastii: inceperea unei relatii cu cineva. Bine, a unei altfel de relatii, a transformarii unei relatii deja existente. De fiecare data ma vad pusa in fata unei alegeri: noua persoana sau vechea persoana in noua lumina si rutina mea zilnica, micile mele bucurii, obiceiuri, piticii care ma insotesc mereu. Cand aleg rutina, e clar, n-are sens sa merg mai departe, presimt cumva unde ar ajunge lucrurile daca nu le opresc, daca las sa se inteleaga altceva decat ceea ce simt de fapt. Iar acum aleg din ce in ce mai des persoana, cumva in detrimentul meu. Ironic...

din nou?

iar ne-am decalat :(

pacat

invitatie la bule colorate

nici nu mi-am dat seama ca nu am facut reclama la bebelusul nostru. il cheama PhotoBubbleStudio si e o scumpete de copil. aveti un link aici sa va dumiriti singuri ce poate face micutul. va asteptam cu bratele deschise!

broscute

stilul meu de a face curatenie se aseamana izbitor de mult cu felul in care imi traiesc viata. incredibil...recunosc si eu ca imi traiesc viata. in scris. incep sa si cred asta. revenind... ma apuc sa fac ordine pe un scaun, sar imediat la alt scaun, mai spal o soseta, aranjez niste carti, imi dau seama ca in dulap e dezastru si ca nu imi incap toate hainele ravasite de pe fotoliu, scaun si canapea, spal un sutien, adun hartii de dus la reciclat, pun o melodie, ajung cu gandul la un clip de suflet, imi fac patul, imi dau seama ca poate era mai bine sa incep cu bulucul de foi, caiete si carti imprasitate prin toata camera ca o dovada clara a trecerii sesiunii (yuhuuuuu), imi vine o idee de pus pe blog, vad dezastrul de pe birou, mi-e teama si sa ma gandesc de unde sa incep cu smotrul aici, desi am mai indesat haine in dulap scaunul tot e plin, realizez cu stupoare ca nu mai e aer la mine in camera, incerc sa aerisesc, afara e potop canicular, iau o gura de suc de fructe proaspat stoarse, parca mi-e mai bine, imi pica ochii pe freziile inghetate de cateva saptamani pe care nu am avut decenta sau sufletul sa le arunc, oricum nu mai au apa, deci se vor pastra frumos in vaza albastra cu femei goale impletind coronite, termin sucul, cred ca e timpul sa revin la ordine, ma asteapta o jumatate de ora de haos. insa e mai usor de indurat cu parfum de tei si tom waits. o sambata placuta sa aveti!

universul a glasuit

copii, va informez pe aceasta cale ca portofelul calator si-a gasit drumul spre casa. a fost salvat din gunoi de o doamna amabila si dupa un mic ocol in ploiesti se va intoarce pe plaiuri urbane bucurestene cel mai devreme marti. sincer, eram convinsa ca se va intoarce, insa nu ma gandeam ca va fi asa repede. noi sa fim sanatosi!

ps: planurile mele de biciclista stau in picioare si vor infrunta traficul. aleluia!