miercuri, 10 iunie 2009

lehamite



mi-e cald. si cand mi-e cald, transpir. rau de tot. e o placere sa ajung acasa cu toate hainele lipite de mine. mai ales cand toate hainele sunt negre si atrag urat de tot caldura alteori placuta a soarelui. de-abia astept sa vina 20 iunie. dupa weekendul ala e vremea destrabalarii coloristice. am vaga impresie ca albul va fi la ordinea de zi. insa cu greu ma voi putea abtine sa combin toate culorile posibile. cu surle si trambite imi voi anunta prezenta. sau poate doar cu tatuaje pe retina obosita. cel putin pe a mea, ca nu duc lipsa de oglinzi prin casa.

in alta ordine de idei, ma uitam/holbam la o tanti superba in metrou. tot holbandu-ma mi-am dat brusc seama ca nu era frumoasa. nu avea o frumusete clasica, sau ce inteleg eu prin frumusete clasica. nici macar trasaturi exceptional de fine. dar era si inca este pe undeva prin bucurestiul asta o prezenta cu adevarat remarcanta. de aici am ajuns la o concluzie simpla, "proprie si personala". unicitatea, expresivitatea si personalitatea unui om. astea dau masura frumusetii lui. si ochii mei subiectivi. nasul ei ascutit si privirea extrem de jucausa, zambitoare, efervescenta. gesturile deloc calculate. simplitatea.

planuri pentru seara asta: "australia". sesiune de balit la hugh jackman, cu lapte bananos si chipsuri ursulete. yummy yum yum.

(poza e facuta de mine)

duminică, 3 mai 2009

miercuri, 8 aprilie 2009

sâmbătă, 28 martie 2009

"i have all the time in the world..."

daca stau bine sa ma gandesc, nici nu mai stiu cum de am ajuns sa fiu atat de pornita pe concertul depeche mode si pe tot ce canta oamenii astia. ba da, stiu. ascultam, ca de obicei, guerrilla cand au inceput sa dea "wrong" in mod repetitiv (cam ca tot playlistul ala de care ma plictisisem). niste legaturi sigur s-au facut intre neuronii mei avizi de noutati muzicale si am decis sa-mi iau si bilet la concert, daca tot am o noua pasiune. asta a dus la asaltarea youtube-ului in cautare de tot ce se putea gasi sub titulatura depeche, urmand o saptamana si ceva de ascultat obsesiv "it's not you", printre picaturi de orice alta melodie a lor. ce mi s-a parut mie ciudat a fost altceva. eu neascultand pana acum depeche mode in felul asta (ce pot sa zic, o melodie, hai doua acolo mai stiam, ascultasem, dar nu eram "fan"), mi s-a parut extrem de dubioasa familiaritatea cu care tratam fiecare vers si ritm. din tot ce am ascultat, si am luat la rand albumele, nicio melodie nu mi s-a parut noua, parca le-as fi stiut de undeva. mergand pe firul memoriei tot n-am putut sa-mi amintesc de vreo perioada a vietii mele constiente in care sa fii fost "depesara". asa ca am apelat la instanta suprema in materie de propria-mi copilarie: mama. si ce sa descopar... ca ai mei au ascultat depeche mode aproape toata copilaria mea, ca unchi-miu, alaturi de care am petrecut mult timp cat erau ai mei la munci, era fan si eu neavand prea multe de spus la acea varsta frageda, i-am urmat pasii muzicali fara comentarii. bag seama ca mi-au si placut, din moment ce acum ii ascult uimita de rezonanta sunetelor in mine. de-abia astept concertul, in speranta ca o sa ii vad prin ochii copilului de-atunci, pentru ca toata copilaria mea este invaluita intr-un mare mister. nu mi-o amintesc decat fragmentar, fara sa pot pune cap la cap perioade si experiente. o noua incursiune in trecut in mai...

vineri, 27 martie 2009

melodia zilei

dupa ce zilele trecute am oscilat intre "wrong" si "it's no good", depeche, periplul meu muzical se opreste astazi la joy division, fundal nepotrivit pentru lisabona anilor '30 cu care ma infrupt eu citind "faramele de memorii" ale lui saramago, insa extrem de potrivit pentru starea mea de spirit. ce pompos suna... stare de spirit. il hranesc si eu cum pot. iar acum este extaziat de aceasta descoperire tarzie a lui Jose Saramago. este de-a dreptul savuros. daca as fi avut amintirile lui, n-am nici cea mai mica urma de indoiala ca exact asa le-as fi scris. m-am indragostit. tot respectul.


joi, 26 martie 2009

miercuri, 25 martie 2009

planuri de birou

vreau sa ajung acasa cat mai repede (teleportarea ar fi acum o varianta extraordinara), sa-mi fac un dus fierbinte, sa ma asez in fotoliul meu supraaglomerat cu haine si te-miri-ce, in fata monitorului alb, cu o punga mare de pufarine si o patura nu prea groasa, sa ma strang in brate si sa ma uit la "scarface".