joi, 20 decembrie 2012

tea for two

cand ma ia o stare de nestare si mi-e greu sa mai gandesc intr-o directie sau in alta, ma apuca pofta de scris. e mai simplu sa-mi vad gandurile insirate pe o foaie alba. mi-e mai usor sa le surprind dublul sens sau singurul sens cand nu-mi mai joaca in minte ca niste bile colorate. de ce-mi tot vine sa ma intorc din drum? de ce nu pot sa merg tot inainte odata ce mi-am propus ceva...ma agat de-un vis, de o privire, de-un zambet, de o vorba. si a trecut un an. se pare ca timpul nu rezolva tot, sau nu rezolva complet. ori poate aici e vorba de rabdare. sa treaca si mai multe alte momente demne de retinut, care sa acopere toate momentele de pana acum. sau....

joi, 2 august 2012

bratul macin

ma ciupeste un dor inexplicabil de toata pielea, de ochi, de nas, chiar si de urechi. de fapt, cel mai mult de urechi. un dor de discutii tarzii, fara scop sau sens precis, insa cu atat mai bogate, mai pline si mai relaxante. cat poti sa cunosti un om in 4 zile? poate prea putin, dar starea aia pe care o ai cand stai la povesti pe-un cearsaf la fel de tanar ca tine nu trece asa usor.

marți, 23 noiembrie 2010

nimic nu e intamplator

lunea trecuta: am terminat sindromul de panica in orasul luminilor, matei visniec - o carte de care m-am indragostit fara drept de apel
lunea asta: l-am ascultat pe visniec vorbind despre radauti, i-am privit fotografiile din tinerete, in care seamana izbitor de mult cu tata, am luat un autograf pe carte si am ramas cu o stare de nor pufos plutind deasupra soarelui
imi doresc tot timpul sa fiu indragostita. din fericire, sunt indragostita de ideea de indragostire. m-am scos!

joi, 23 septembrie 2010

rip guns


au fost candva si nu mai sunt. du-te-acasa, axl


luni, 30 august 2010

misiunea zilei

sa-mi sterg mucii si sa merg mai departe

duminică, 22 august 2010

revelatie

Citindu-l pe Liiceanu am senzatia acuta ca si el, la randul lui, m-a citit candva pe mine.

In alta ordine a gandurilor, m-am surprins de multe ori stand pe marginea unei prapastii: inceperea unei relatii cu cineva. Bine, a unei altfel de relatii, a transformarii unei relatii deja existente. De fiecare data ma vad pusa in fata unei alegeri: noua persoana sau vechea persoana in noua lumina si rutina mea zilnica, micile mele bucurii, obiceiuri, piticii care ma insotesc mereu. Cand aleg rutina, e clar, n-are sens sa merg mai departe, presimt cumva unde ar ajunge lucrurile daca nu le opresc, daca las sa se inteleaga altceva decat ceea ce simt de fapt. Iar acum aleg din ce in ce mai des persoana, cumva in detrimentul meu. Ironic...

miercuri, 28 iulie 2010