prostitutia profesiei

s-ar putea sa inaugurez o noua eticheta in blogul asta: frustrari si amaraciuni de zi cu zi :) cam lung, ce-i drept, insa incep sa ma sacaie rau anumite lucruri si numai asa pot sa scap de o parte din tensiunea acumulata.

observ din ce in ce mai des oameni care au ales o anumita meserie, care intr-un fel sau altul au semnat un contract cu ei insisi sa respecte un set de valori, un cod etic, care si-au tocit coatele pe bancile facultatii ca sa ajunga "cineva", oameni care pana la urma se pierd si ajung sa se prostitueze moral, sa se coboare la nivelul unor emisiuni de divertisment in care aparent sfatul lor de profesionisti este demn de luat in seama. da, este evident faptul ca "psihologii" adevarati incep sa imparta in stanga si-n dreapta la tv toate cunostintele cu care se pot lauda zile si nopti in sir. tocmai pe asta se bazeaza si cei care ii cheama. pe nevoia lor de a fi in centrul atentiei, de a se face cunoscuti, insa prin ce metode? prin dezvoltare, maturizare si abilitare intr-un domeniu sau altul al psihologiei? mie sincer nu mi se pare. din pacate, impresia mea este ca la un moment dat ajungem sa ne pierdem scopul pentru care am absolvit o facultate. ce-i drept, fiecare porneste la drum cu tintele si metodele personale de a le atinge. insa e pacat sa fim bagati toti in aceeasi oala, pentru ca exista diferente semnficative intre domni si doamne care apar pe micul ecran dandu-si cu parerea (pentru ca e strict o parere, mai mult ce se poate spune dupa ce vezi o persoana o singura data, intr-un singur context) de asa zisa specialitate in ale mintii umane despre nea gigu si tanti mita, comportamentele lor neadecvate si disconfortul psihic pe care il scot la suprafata printr-un show remarcabil (ca doar asta se vinde) si oameni care isi desfasoara profesia intr-un cadru adecvat, suportiv, ce genereaza incredere. e o diferenta de la cer la pamant si mi-ar placea sa devina cat mai vizibila, in detrimentul celor care nu isi iau in serios meseria. din punctul meu de vedere, pretentia la un statut de profesionist are prea putine in comun cu spectacolul din emisiuni de divertisment care strica ceea ce unor psihologi le-a luat mult timp si energie sa construiasca. la ce ne putem astepta maine, in conditiile in care azi majoritatea oamenilor au acces la ideea de psiholog prin intermediul acestor emisiuni desantate?

simt cum mi se activeaza iar problema legata de incorectitudinea din facultatea asta afurisita de care ma tin cu incapatanare. cand e de dat bani pentru confirmarea unui loc la taxa, imediat primesc. insa cand e vorba sa returneze banii dupa ce am intrat la buget, uite cucu, nu e cucu. la anu' si la multi ani! asta se intampla. liste de 25 de oameni pe care apar 26 la inceperea cursurilor, nesimtire crunta cand vine vorba de acoliti ai marilor oameni cu dorinte mai mult decat sesizabile de putere, deranjante chiar, depasind cu mult bunul simt. ah, si de-ar fi atat de simplu de urmat vorba aia: "nu fa ce face popa, fa ce zice popa!" eu functionez altfel. eu am nevoie de modele care sa-si sustina afirmatiile cu fapte elocvente, ca daca una zic si alta fac, am inteles, sansele noastre sunt minime. asta insa e alta discutie, cu alt titlu.