asemanare?

pana acum aproximativ un an eram destul de ezitanta cand venea vorba de ata dentara. da, ati citit bine, exact asta vroiam sa spun. mi se parea o pierdere de vreme, pana la urma ce putea face floss-ul pe langa periatul obisnuit al dintilor? ca doar n-o fi mare filosofie. dupa cateva vizite la dentist mi-a fost recomandata cu mare caldura aceasta ata dentara, din cauza...sau poate datorita...maselelor mele de o tandrete rara (ele intre ele, de-o orgie implicand alte parti n-a fost niciodata vorba). si-uite asa am ajuns ca zi de zi sa ma constrang la aceasta metoda barbara de a curata spatiile reduse dintre maselele mele dragastoase. dupa un an nici nu mai concep igiena orala fara ata. acuma asta poate suna pervers. sau poate doar dupa 2 pahare de vin. ideea la care vroiam sa ajung e alta. floss-uind de zor, am inceput sa ma gandesc la cat de greu mi-a fost sa incep aceasta rutina si cat de usor imi e acum sa o integrez in viata mea de zi cu zi. din gand in gand, ca maimutele pe liane, am ajuns la intrebarea: asa e si cu relatiile? evoluam sau pur si simplu ne obisnuim, ca mai apoi sa ne complacem in acel "e mult mai bine asa" (poate mai bine zis, "mi-e mult mai bine asa")? pe sistemul asta, ne putem obisnui cu absolut orice. teoretic (adica atata timp cat vrem).