insomnia

de cateva saptamani bune, nici nu le-am mai tinut randul, sunt ca un ceas de noapte. la ora 5 dimineata (in cazurile fericite) deschid ochii. dupa un periplu nocturn zbuciumat de vise cat se poate de ciudate, raman cu un gust amar, cu privirea priponita in tavan si cu urechile ciulite la cele mai mici zgomote. dimineata asta am descoperit ca sforaiturile Larei sunt acoperite cu suplete de o picatura de apa care se zbenguie prin calorifer. degeaba am incercat sa-mi dau seama din ce parte a caloriferului vine sau daca as putea sa o opresc. dupa vreo jumatate de ora comparabila cu ore intregi de nesomn am reusit sa atipesc. destul cat sa mi se para ca am dormit vreo 5 minute pana a sunat mobilul la ora 7. oribil! somnul era ceva al meu, la care ma pricepeam cel mai bine. era refugiul meu. acum nici acolo nu mai scap de ganduri. nici ele de mine.

in cele cateva ore de odihna (hai sa-i spunem asa, desi nu a fost nici pe-aproape), am visat. ca ma casatoream. de fapt, eram pe punctul de a ma casatori cand mi-am dat seama ca eu nu vreau asta. si nici el nu vroia. nici macar in vis :) tot eu am fost cea care a zis nu. uneori am impresia ca intotdeauna eu sunt cea care pleaca. poate dintr-o prea multa responsabilizare. sau prea putina...