fix

ma surpind uneori uitandu-ma la tine cand tu nu ma privesti. ma vad in oglinda mintii si observ ca am ochi tristi, ochi nepasatori, uneori chiar iubitori, dar directia lor este fara doar si poate aceeasi: spre tine. cateodata doar ma gandesc la asta, fara sa se fi intamplat cu adevarat. sau...?

in alta ordine de idei, am inceput sa-mi simt pulsul in picioare si fierbinteala in dosul capului. la inceput mi s-a parut un semn bun, ca-ncep vezi doamne sa se miste rotitele si produc ceva conexiuni neuronale. insa odata cu trecerea timpului si cu imposibilitatea stocarii informatiei zlatiene, incep sa-mi pun intrebari serioase. daca am vreo tumoare care creste exponential cu cantitatea de informatie pe care o ingurgitez zi de zi? in cazul asta, un lucru e sigur! daca tin la sanatatea mea fizica, voi da cartile la o parte si ma voi relaxa. nimic nu se compara cu un balansoar verde in adierea vanticelului caldut de vara, cu miros de tei de jur imprejur si un ceai rece la discretie...