mmmmmmm

ma plimbam acum in pauza meciului in cautare de alte posturi care sa-mi ofere ceva interesant. dupa cateva incercari esuate lamentabil cu stirile, unde oprescu era cand in sus, cand in jos, saltat de sclavii aia mici care spera sa primeasca si ei acuma o aprobare pentru o casutza acolo, o vilisoara daca nu e cu banat, agarici din astia care se lipesc de tine si de al de te sustine. iliescu in cazul de fata. tarfe ordinare ale politicii. daca stau sa ma gandesc mai bine, nici nu exista alte curve carora sa le poti spune ca-s ordinare. asta e. revenind, ma plimbam eu pe butoanele telecomenzii si dau peste un film. habar n-am ce film, nici nu ma obosesc sa caut intr-un program. tot ce vad este razboi si joseph fiennes. si in momentul in care a aparut am avut o revelatie! omul asta e perfect pentru teatru. sincer, nu pot spune asta despre multi actori. eu nu-mi pot imagina multi actori, buni in filme de altfel, jucand piese de teatru pe o scena prafuita, cu decor antic, simtind si transmitand cu fiori tot ce joaca. asta e un actor care striga din toate privirile si gesturile ca pe scena s-ar simti in largul lui si i-ar face pe toti spectatorii inmarmuriti sa lase o lacrima in sala sau un zambet incruntat. poate mi se trage de la "shakespeare in love" acest simtamant, dar tind sa ma incred in el si sper sa apuc vreodata printr-o minune sa-mi confirm intuitia :) este expresiv, are o privire de milioane si mie una tare mi-a placut de el intr-un film bolnav al carui nume imi scapa acuma, poate ma ajutati. it involved hot sex scenes cu esarfe care o sugrumau pe tipa :D